Şeful Direcţiei Generale de Finanţe Publice Prahova, Petre Daniel, explică, într-un interviu acordat PH-online, de ce crede că în primăvara anului următor se va produce un declic şi vom intra pe creşte economică, de ce nu concepe ca funcţionarii acestei instituţii să ia mită şi cu ce probleme legislative se confruntă personalul DGFP.

Reporter: Ce moştenire aţi preluat de la vechea conducere a instituţiei?

Petre Daniel: Din punct de vedere tehnic, planul era îndeplinit aproape 100%, însă cu sincope, adică erau luni în care nu se realiza planul şi luni în care se realiza puţin mai mult. De când am venit eu, din luna august, planul se face peste 104%, fiind singurul judeţ puternic din România care face planul. Planul judeţului Prahova, referitor numai la Finanţe, este cam cât patru judeşţe obişnuite. Eforturile chiar sunt mari pentru a face planul pentru că, în afara de partea tehnică, el are şi o componentă subiectivă- creşterea economică. În acte se vede într-un fel, pe teren se vede altfel. Constatăm de la începutul anului că avem o creştere economică la nivel de judeţ materializată printr-un indicator absolut tehnic numit declaratul agentului economic. Dacă agentul economic declară de la lună la lună mai mult poate însemna creştere economică. Problema este ca aceasta să nu aibă la bază extinderea stocurilor, ci ea să se facă prin mişcarea stocurilor. Un indicator pe care l-am urmărit personal a fost o legetătură strânsă cu oamenii din Vamă pentru a şti dacă importurile sau exporturile suferă modificări. Unind cei doi indicatori, a reieşit că judeţul Prahova, Vama în special, efectuează de 7-8 ori mai multe operaţiuni de export decât de import zilnic, ceea ce înseamnă că există o creştere economică. Referitor la greaua moşteniere, din punctul de vedere al cifrelor am moştenit sincope pe care le ducem acum într-un trend pozitiv.

R: Cum combatem evaziunea fiscală?

P. D.: Din păcate, s-a căutat mulţi ani pădurea în deşert şi nu poţi s-o găseşti. Prahova este un judeţ absolut aparte. Numărul total de rafinării din Prahova depăşea numărul total al rafinăriilor din vreo trei ţări apropiate. Deci, specificul nostru este clar produse petroliere. Din păcate, guvernele anterioare au mutat controlul şi administrarea accizei la Vamă, un organism absolut nespecializat, fără oameni pregătiţi, organism care nu avea mecanismul bine pus la punct de combatere a evaziunii din timp pentru că există o mare lentoare a Fiscului, în geneal, şi a Vămii, în special, în a combate evaziunea. Într-adevăr, se găsesc cazurile şi până la urmă se ajunge la o finalitate care, din păcate, nu este nici cu recuperarea prejudiciului, de multe ori. Este foarte dificil pentru că mecanismul Vămii nu este cel adecvat. Însă, din punctul de vedere al achiziţiilor intracomuniatre, avem un program foarte bun, dar sunt foarte multe operaţiuni şi raportarea noastră nu este chiar on time.

Vedem o achiziţie intracomunitară cu ceva decalaj de timp, ceea ce poate pune premisele unei evaziuni fiscale. Aş remarca în continuare că sistemul legislativ nu permite încă Fiscului o mai mare viteză de reacţie. Una din măsurile foarte bune luate de Guvern va fi această plată a TVA-ului la încasare pentru anumiţi agenţi economici de la un anumit plafon care elimină o parte din evaziune. A mai existat o altă prevedere foarte bună în perioada Guvernului Tăriceanu. Era taxarea inversă la construcţii. Ca mecanism era aşa: eu sunt antreprenor şi vreau să fac un bloc, dar îmi iau şapte subantreprenori care ştiu să facă blocul. De la toţi şapte eu primesc facturi care au TVA colectat, eu, antreprenor, îmi deduc TVA-ul şi, ca să-l cer de la stat, trebuie să am control. În acel moment, subantreprenorii trebuia să aibă toate documentele, că altfel nu se putea. Avea şi o compoentă negativă la adresa investitorului- timpul destul de mare de la momentul la care societatea a colectat TVA-ul şi l-a achitat până în momentul în care primeşte rambursarea de la stat. Era o măsură foarte bună deoarece constructorul munceşte, apoi face actele, întotdeauna. Atunci îl obligam să aibă aproape în acelaşi timp şi documentul făcut, deci evidenţa era mai la zi.

R: Aţi spus că legislaţia are o serie de carenţe. Ce credeţi că ar mai trebui schimbat? Ce îmbunătăţiri aţi propune?

P. D.: În primul rând, suntem într-o oarecare dispută cu organele de cercetare penală privind încadrarea de către noi a unor aspecte sesizate la agenţii economici ca fiind faptă penală. Încărcăm Parchetele astăzi cu foarte multe dosare, dar suntem obligaţi prin lege, privind stopajul la sursă. Acest stopaj la sursă, în momentul în care se dă salariatului lichidarea, acesta, toate dările aferente, ar trebui să intre automat la bugetul de stat.

Deci agentul să facă viramentul. În momentul în care angajatorul nu face această plată şi depăşeşte termenul de 30 de zile devine contravenţional, iar după 90 devine şi penal. Automat sistemul ne indică un stopaj la sursă neachitat la timp şi suntem obligaţi să facem dosar penal de rigoare. Şi aici intervin alte aspecte. În timpul sesizării penale îl chemăm pe agentul economic şi poate veni cu dovada că mâine face plata. Chiar şi aşa dosarul trebuie să îşi urmeze calea. Deci, în loc să îi dăm o măsură administrativă, o somaţie sau amendă, în trimitem la Parchet unde urmează alte cercertări.

Avem câteva mii de cazuri transmise la Parchet într-un an, ceea ce înseamnă că ne ocupăm să le dăm de lucru, dar nu cu ce ar trebui. Ar trebui ca legiuitorul să lase la latitudinea Fiscului gravitatea faptei. Din mii de dosare, pe degete sunt cele care s-au soluţionat cu trimterea în judecată. Mai mult de zece dosare la două mii trimise nu sunt, şi atunci randamentul este scăzut. O altă prevedere legislativă pe care aş vedea-o este cu neprezentarea la control. Există un articol în 241/2005 prin care se menţionează că dacă agentul economic a fost somat de trei ori să se prezinte la sediul organului de control, dacă nu se prezintă se întocmeşte dosar penal. Este dificil pentru că de multe ori nu funcţionează la sediul social declarat. Din start devine inactiv, dar inactvitatea nu este dată de existenţa sau nu la un sediu social, ci de activitatea desfăşurată. Îi facem inactivi, dar ei funcţionează în continuare şi se produce un întreg lanţ de tulburări în sistem.

Alte două măsuri pe care le-aş fi văzut ar fi fost ca neprezentarea la control să nu mai fie trecută direct în penal pentru că încărcăm instanţele cu dosare care nu au finalitate pentru că agentul economic e chemat la Poliţie, vine şi spune că a fost la mare, a stat cu cortul, nu a văzut sesizările, dar că se duce la Fisc. Dar el nu se duce, Poliţia va da NUP pentru că el s-a prezentat şi o luăm din nou de la capăt. Nu discerne legea pentru cei care sunt de bună credinţă, care au stat în spital, care nu au fost înştiinţaţi de poştaş. Fiind poştă particulară, nu îşi face datoria cum trebuie. De aceea ne gândim foarte serios să reziliem contractul la 31 decembrie. Am sesizări din teriroriu că mai mult de 70% din corespondenţă nu ajunge sau se întoarce ca fiind destinatarul necunoscut, ceea ce înseamnă bani pierduţi la bugetul de stat.

R: Prahova este un mare contributor la bugetul de stat. Consideraţi că judeţul primeşte suficient de mult înapoi comparativ cu ceea ce dă?

P. D.: Dacă ne referim la cotele defalcate din TVA şi din impozit pe venit, clar nu. Dar niciodată o dezvoltare armonioasă a unei ţări nu se va face prin reîntoarcea în totalitate a taxelor şi impozitelor la judeţul care le-a produs. Este discutat asupra cotelor care vin şi ne sunt alocate aferente marilor contribuabili care sunt pe teriroriul Prahovei, dar care plătesc toate taxele şi impozitele la Bucureşti.

Şi este o problemă, pemntru că nu avem o cheie de control. Noi primim nişte sume de la Bucureşti aferente acestor mari contribuabili pe care le dăm pentru echilibrarea bugetelor la comune, municipii, şi CJ, dar nu putem verifica dacă suma este corectă. Categoric, nu primim cât merităm. Mai mult, la o autonomie locală extinsă probabil că Prahova nici nu ar trebui să primească vreun leu din altă parte, dacă banii ar rămâne în judeţ. Nu este corect nici să considerăm că totul ni se cuvine pentru că şi noi avem pe teritoriul nostru firme care au puncte de lucru şi care îşi lăsau impozitul pe salarii aici, cu toate că ei aveau sediul în altă parte. Deci, lucrurile sunt undeva la mijloc. Nu primim banii care ni se cuvin cu adevărat, contribuim mult mai mult la bugetul de stat.

R: Cum stăm la capitolul licitaţii? Ce se caută cel mai mult?

P. D.: Este o mare problemă cu valorificarea bunurilor. Dacă înainte, în perioada de creştre economică, nu se scotea bine la vânzare un bun, astăzi toată lumea aşteaptă cam al treilea pas de licitare pentru a scădea preţul la 50%. Efectiv, în piaţă, persoanele fizice nu mai au bani. Înainte, produse vandabile de tip telefoane mobile, maşini dispăreau la prima mână, astăzi nici la a cincea, a şase strigare nu se mai vând. Cel mai mult se vând telefoanele mobile. Maşinile ajung la preţuri derizorii şi nu se mişcă. Am licitaţii la care sunt zero prezenţi. Iar încasările din acest mecanism de valorificare a bunurilor confiscate şi sechestrate sunt foarte mici. Ne referim la 200.000-300.000 de lei pe an.

R: A trecut criza economică sau greul abia acum începe?

P. D.: În niun caz nu a trecut. Criza economică este un fenomen mult mai global şi cine dă la o pparte componenta socială şi psihologică din criza economică greşeşte. Ea este un ansamblu de factori, însă mare parte din ea noi am importat-o pe credit. Creditele s-au dat cum s-au dat, banii s-au dus în consum nu în producţie, ne trezim că avem de dat un miliard pe an la FMI, dar nu am construit nimic. Este clar, criza economică se va prelungi.

De asemenea, dacă ne uităm la depozitele populaţiei, ele cresc. Oamenii sunt tentaţi să pună banii la bancă pentru că nu mai este semnalul că este sigur să investeşti. Acest semnal are şi o componentă socială şi politică, alegerile. Asta face ca motorul economiei să fie încă gripat. Eu cred că atunci când semnalul în piaţă va fi pozitiv, economia va creşte fără probleme şi nu vom mai avea nevoie de prea multe împrumuturi de afară.

R: Când se va întâmpla asta?

P. D.: Eu cred că în primăvara anului viitor se va întâmpla. În afară de creşterea economică pe care o vedem, în afară de componenta socială şi umană, există şi acea oboseală a oamenilor. Au obosit să mai aştepte şi s-ar putea să existe un declic în primăvară. Acest an a sleit şi agenţii economici, şi populaţia cu rambursări de împrumuturi, cu trei campanii electorale, ceea ce împietează asupra activităţii.

Eu cred că toate aceste tensiuni cu noul Parlament se vor atenua şi cred că în primăvară vom avea o creştere economică sustenabilă şi de lungă durată. Eu nu opinez 2014-2015 pentru că noi nu ne putem compara cu alţii. Resursa umană şi minerală a ţării este cu mult mai mare decât a ţărilor din jur. România nu se poate compara nici cu Ungaria, nici cu Biulgaria, eventual cu amândouă la un loc. În momentul în care se va produce acest declic, şi cu exploatarea corectă a resurselor minerale cred că va duce la o creştere economică fără porbleme.

R: Ce credeţi despre colegii dvs care iau mită?

P. D.: Mă îndoiesc că în instituţie există. Din punctul meu de vedere, legiuitorul a spus corect că la un funcţionar public fapta este agravantă şi se dă un spor de pedeapsă de doi ani. Este foarte corect pentru că statul face un efort uriaş să ne plătesască. În această clădire salariul mediu este în jur de 3.000 lei, bani în mână. Pentru aceşti bani, statul achită sănătate, şomaj şi pensii fără probleme încă cel puţin 17, 18 mil lei.

Deci statul face eforturi pentru a plăti pentru fiecare coleg de-al meu peste 1.200 de euro pe lună, ceea ce este un efort uriaş. Dacă ar fi lucrat la patron, pentru banii ăştia lucra 12 ore şi sâmbăta o vedea decât o dată pe lună, de multe ori. Deci, din punctul de vedere al salariilor eu cred că partea de mită a fost în mare parte eliminată. Statul face efortul de a asigura resursa bugetară în integralitate, iar tu trebuie să faci efortul pe care ţi-l cere statul. Nu cerem muncă peste program, nici inflexibilitate, înţelegem că oamenii au şi probleme personale. În acest caz, nici nu concep cazurile de corupţie.