Medicul Daniel Nicolae, director al Serviciului Judeţean de Ambulanţă (SAJ) Prahova, vorbeşte, într-un interviu acordat PH-online, despre lipsa acută de personal cu care se confruntă acest serviciu, despre solicitările abuzive care îngreunează şi mai mult activitatea instituţiei, dar şi despre ce ar trebui să facă factorii de decizie înainte de a lua hotărâri.

Reporter: S-a format, la nivel general, o percepţie potrivit căreia Serviciul de Ambulanţă ar fi cumva în picaj. Cât este de reală această imagine?

Daniel Nicolae: Depinde din ce punct de vedere se duce în jos. Eu vă spun că se duce în jos din punctul de vedere al lipsei de persoanal şi de aici se răsfrânge totul asupra activităţii. Dacă anul acesta s-au deblocat posturile, asta nu înseamnă că se rezolvă problema personalului. Noi lucrăm cu un deficit cam de 40%, ceea ce înseamnă personal operativ, deci suntem prezenţi 60% din câţi ar trebui să fim. Personalul operativ este cel de pe ambulanţă, cel care iese în teren şi asigură asistenţă medicală de urgenţă prespitalicească, deci medici, asistenţi şi ambulanţşieri. În condiţiile acestea, e foarte greu să spui că te poţi menţine la un anumit nivel de performanţă. Ceea ce ne-a mai încurcat în ultimii doi ani şi practic duce la alterarea indicatorilor de performanţă ai Serviciului de Ambulanţă, este faptul că s-au desfiinţat unele unitţi sanitare care preluau o parte din asistenţa medicală şi o rezolvau loco, cum este Urlaţiul, care rezolva o parte din patologia din zonă. Numai cazurile deosebite ajungeau la Ploieşti. Zona Bălţeşti, la fel. Deci, sunt două puncte de lucru unde avem şi substaţii de ambulanţă, unde activitatea practic a fost foarte mult îngreunată. S-a dublat timpul de rezolvare a unui caz. Dublându-se timpul de rezolvare a unui caz, promptitudinea pentru celelalte solicitări practic a scăzut. În loc să îmbunătăţim acest indicator care reprezintă singurul indicator monitorizat de organismele internaţionale la asistenţă medicală de urgenţă psrespitalicească, practic la noi a explodat. Pentru urgenţa de gradul doi, acest indicator înseamnă dublarea timpului de reacţie ca şi aşteptare, ceea ce este foarte mult.

R: Ce înseamnă numeric lipsa de personal?

D. N. Numeric înseamnă vreo 30 de medici, vreo 35 de asistenţi şi vreo 40 de ambulanţieri, ceea ce este foarte mult. Nici din punct de vedere financiar nu am fi putut să susţinem un număr aşa de mare de noi angajări, dar în jumătate din ele noi ne-am făcut nişte calcule şi am previzionat un buget care să asigure cel puţin desfăşurarea activităţii din punct de vedere numeric cu personalul pe care l-am avut înainte de 2010, lucru care am tot aşteptat să se întâmple, dar nu s-a întâmplat şi rămânem în continuare cu un deficit faţă de 2010 de 26 de ambulanţieri, cu 14 asistenţi şi 30 de medici, ceea ce este foarte mult pentru serviciul de urgenţă al judeţului Prahova ca deficit.

R: Cât de mult a fost îngreunată activitatea Serviciului Judeţean de Ambulanţă de desfiinţarea acelor spitale?

D. N. Numărul de solicitări nu a crescut, dar înainte în zona Urlaţi rezolvam o solicitare în 40 de minute, acum se rezolvă în 80-100 de minute pentru că toate cazurile sunt transportae la Ploieşti, unde se aglomerează serviciul de urgenţă cu un număr de solicitări care nu se rezolvau la Ploieşti, şi timpul de aşteptare până se eliberează ambulanţa creşte, iar întoarcerea în zonă şi ajungerea la locul solicitării practic s-a dublat. S-a dublat ca timp, ca şi costuri, pentru că, pe lângă faptul că nu se mai rezolvă acolo solicitările, s-a dublat distanţa. Înainte aveam în jur de 70 de kilometri, acum avem pentru un caz o medie de 140 de kilometri. Toate costurile s-au răsfrânt asupra Serviciului de Ambulanţă prin desfiinţarea acestor unităţi sanitare. De asemenea, sâmbăta şi duminica nu mai există structuri de urgenţă care asigură asistenţa medicală în prespital şi singurii care sunt cu posibilitatea de a se deplasa la domiciul rămân cei de la ambulanţă. Înainte mai erau centrele de permanenţă unde se rezolva o parte din asistenţa medicală. Acum cabinetele medicilor de familie rămân cu funcţionare până vineri seara, ambulatoriul de specialitate nu rezolvă decât foarte puţin… Aici este o problemă de organizare sanitară, pentru că noi considerăm că ambulatoiul de specialitate ar trebui să fie un filtru între ceea ce înseamnă asistenţa primară şi cea de specialitate în unităţile cu paturi şi atunci ne-ar mai degreva de o parte din aglomerarea serviciilor de primiri urgenţe din spitale şi în felul acesta ambulanţa ar fi preluată cu prioritate şi s-ar scurta timpul de aşteptare. Avem situaţii în care, din cauza lipsei de funcţionalitate a unor platforme de investigaţii la nivelul Spitalului Judeţean de Urgenţă, o parte din blonvi sunt transportaţi la Bucureşti şi ambulanţa practic este scoasă din sistemul de urgenţă pentru un transport pentru o investigaţie. Orice investigaţie efectuată la Bucureşti este foarte mare consumatoare de timp- cel puţin patru ore pentru un bolnav. Deci, în economia unei ture de 12 ore, ambulanţa nu ar putea să rezolve în această situaţie decât maxim trei bolnavi pe când, dacă ar rămâne în Ploieşti, ambulanţa aceea ar fi operaţională pentru cel puţin 12 bolnavi. Ne diminuăm capacitatea de răspuns prin lipsa unor platforme performante la nivelul spitalelor şi asta se întâmplă cam la toate spitalele, nu doar la Spitalul Judeţean.

R: Care este situaţia la Serviciul Judeţean de Ambulanţă Prahova din punctul de vedere al dotării şi al numărului de maşini?

D. N. În momentul de faţă avem unităţi mobile care nu ne-au creat probleme in punct de vedere tehnic, aparatura este bună, avem ambulanţe care sunt performante, dar nu sunt suficiente. Ne-ar mai trebui cel puţin 12 ambulanţe pe lângă cele 67 cu care rulăm în prezent. Din acestea, peste jumătate au peste 500.000 de km rulaţi, deci şi aici în viitorul foarte apropiat va trebui să avem o infuzie de tehnică ca să putem fi performanţi şi să răspundem în condiţii optime. Noi avem promisiuni pe acest segment de la Ministerul Sănătăţii că se vor achiziţiona nişte ambulanţe noi, dar cu un număr atât de restrâns şi cu un număr atât de mare de solicitări, pentru că până la ora actuală avem peste 100.000 de solicitări de la începutul anului, în creştere faţă de anul trecut, ceea ce este foarte mult- şi aici ar trebui să intervină un pic legislativul şi să facă o selecţie prin impunerea la plată a unor solicitări care sunt abuzive. Noi considerăm că o stare de ebrietate, o situaţie conflictuală intrafamilială şi fără leziuni şi fără patologie psihiatrică bine conturată şi diagnosticată nu ar avea nevoie de servicii de ambulanţă şi totuşi ele sunt solictate pentru multe lucruri care nu intră în competenţa lor ca fiind urgenţe. Atunci, legiuitorul ar trebui să intervină şi să facă o triere a unor astfel de solicitări care devin abuzive şi sunt în detrimentul celor care au nevoie reală de asistenţă de urgenţă.

R: De mulţi ani vă confruntaţi cu problema lipsei garajelor.

D. N. Şi aici este tot o implicare politică pentru că, dacă primarul unei localităţi se interesează cu toate aspectele cu ceea ce înseamnă viaţa cetăţenilor, ar trebui să înţeleagă că ambulanţa nu rezolvă problemele sediului central din Ploieşti, ci pe cele ale cetăţenilor din zonele respective. Suntem într-o discuţie cu autorităşile locale din Slănic pentru a rezolva această problemă pentru că o unitate moilă, ca ambulanţa, dacă nu e protejată vara de căldură, iar iarna de frigul excesiv şi de îngheţ, nu este performantă pentru că înseamnă să cari aparatura din ea şi se deteriorează. E foarte greu să îi determini pe gospodarii urbelor să se gândească şi la acest aspect.

R: Concret, în ce localităţi nu există aceste garaje?

D. N. Începând cu Valea Prahovei- Sinaia, Câmpina, Băicoi. După aceea, nu avem garaje la Slănic, la Ploieşti nu sunt suficiente şi în restul substaţiilor avem posibilitate de adăpostire. Este vorba de oraşe mari cu potenţial economic deosebit. Mizilul şi-a rezolvat porblema, Urlaţiul la fel. Problema cu garajele există de la formarea serviciului cu personalitate juridică, din `95. E un lucru pe care nu l-am înţeles niciodată şi cred că, în momentul în care pe om nu îl doare nimic, e foarte greu să se gândească la semenul lui care are suferinţe.

R: Se poate vorbi de o lipsă de specialişti la nivel decizional?

D. N. Nu ştiu dacă atât lipsa de specialişti... Cred că aici trebuie să fie un pic de voinţă politică pe acest segment pentru că orice impunere la plată în privinţa asistenţei medicale de urgenţă presupune şi o erodare a capitalului electoral pentru cel care ia această măsură şi e greu de spus că cineva îşi va asuma în această perioadă o astfel de atitudine. E factorul politic care influenţează şi decizia în acest sens, nu lipsa de specialişti.

R: Daţi-le un sfat politicienilor aflaţi în funcţie de decizie.

D. N. Să se pună în situaţia celui care nu are resurse şi care trebuie să fie tratat la nivel înalt din punct de vedere profesional.

R: Sunteţi director al acestui Serviciu de Ambulanţă de mulţi ani. Cum faceţi faţă schimbărilor politice? Care este secretul?

D. N. Nu pot să spun că sunt implicat politic în vreun fel. De-a lungul timpului, am făcut o singură politică, politica omului bolnav şi probabil că şi aici a contat şi încercăm să facem dovadă de seriozitate şi de profesionalism în ceea ce facem. Dacă nu faci cu pasiune şi profesionalism un lucru, ca în orice meserie ajungi în scurt timp în derizoriu şi ne străduim să ne ferim de acest aspect.

R: Cum vedeţi dvs sistemul de urgenţă din România?

D. N. Sistemul de urgenţă în România l-aş vedea orientat către ceea ce înseamnă asistenţă medicală de urgenţă, pentru că de-a lungul timpului România a avut primii medici de urgenţă din Europa. În anii `60 am format primele generaţii de specialişti, de medici de urgenţă şi aş vrea să continuăm tradiţia aceasta. Nu s-a inventat roata de curând, este inventată de foarte mult timp şi medicina de urgenţă din România a fost una intervenţionistă demult şi aş vrea să merem pe această linie şi să continuăm activitatea pe care au început-o înaintaşii noştri şi de care ar trebui să fim mândri ca români.