Cum e la Therme, dincolo de advertoriale. Cronica unui client (ne)mulțumit

Am așteptat mult timp deschiderea acestui centru. Locuiesc în Corbeanca și, în fiecare zi în drumul meu spre casă, observam cum se schimbă zona aceea.

La început a fost un morman de pământ imens, semn că se întamplă „ceva mare și important” acolo, apoi un drum apărut peste noapte prin lanul de porumb și făcut ca la carte, cu pomi pe margine, barieră, lumini, plante, semn că, din nou, ceva important urma să se întâmple, totul alimentat de speranța că ne vom moderniza și noi şi nu vom mai fi atât de izolaţi şi de uitaţi de lume. Și nu în ultimul rând speranţa că, încet-încet, vom porni și noi pe drumul civilizației.

Am primit cu mare bucurie vestea că Therme își va deschide porțile anul acesta în ianuarie. Era un mare pas pentru zona noastră și abia așteptam să vina ziua cea mare.

Așadar, am pornit cu soţul şi cei doi copii (13 și 15 ani) la drum în prima sâmbătă de la deschidere, plini de elan si avânt.

Din start vreau să menționez faptul că nu doresc să critic și nici să laud, vreau doar sa transmit tuturor o opinie personală legată de o primă impresie și atâta tot.

Am ajuns la Therme pe la ora 11.30. Parcarea era deja plină, semn nu tocmai bun… Când am intrat în clădire, temerile mele s-au adeverit: la fel ca noi, tot românul decisese să-și petreacă weekend-ul la Therme, drept urmare nu mai erau locuri.

Coada imensă creștea de la un minut la altul. Mă așteptam să fie plin, sunt mulți curioși, dar nu îmi închipuiam că sunt atât de mulți. Numerele mașinilor din parcare sugerau că oamenii călătoriseră special pentru acceastă deschidere și veneau de peste tot. Am avut noroc. După vreo 20 minute, am reușit să intrăm.

Așadar….impresia generală!

•Drumul de acces este bun, nou, dotat cu lumini și amenajat încă de la intrare cu plante, flori și tot ce trebuie.

•Parcarea este încăpătoare și accesul este dirijat de personal care își face treaba bine.

•Tarifele sunt accesibile pentru ce oferă acest loc, noi am plătit 180 RON pentru 2 adulți și 2 copii, dar… în zone diferite: noi la Palm, și ei la Galaxy.

•Brățările ne-au fost înmânate solemn după ce am fost avertizați că pierderea lor ne costă, fără discuții inutile, 200 RON. Un formular a aparut brusc de sub tejghea și am semnat luarea la cunoștință.

•Prima oprire: vestiarele. Sincer vorbind, am fost impresionată, începând cu designul modern, calitatea materialelor, curățenia și terminând cu ingeniozitatea sistemului de încuiere a dulapului - doar trebuie să apropii brățara de dulap și acesta se încuie. Nu mă așteptam, recunosc. De altfel, întregul complex se află sub imperiul tehnologiei: accesul dintr-o zonă în alta se face scanând brățara, dacă nu ai plătit pentru zona respectivă nu-i bai, suma se adaugă automat în sistem, toate sumele cheltuite se adaugă dintr-o simplă scanare fără alte așteptări, inclusiv în restaurant, ceea ce e un mare plus. Nu trebuie să ai bani la tine, nici să stai cu grija lor, totul se adaugă în sistem printr-o simplă scanare. Prin urmare, ai grijă cât te intinzi! La plecare trebuie sa plătești.

•Odată schimbați și gata de distracție, am făcut cunoștință cu cele 3 zone, iar aici… entuziasmul ni s-a cam risipit.

ZONA GALAXY m-a speriat cel mai mult. Aglomerația, disperarea oamenilor de a prinde un șezlong, urletele copiilor și cozile interminabile la orice și oriunde m-au făcut să asociez această zonă cu ștrandul Șapte Izvoare din Herculane. Oamenii stăteau ca sardelele în piscină, într-o supă care scotea aburi. Cred că această zonă care se prezintă, e drept, una „low-cost” necesită îmbunătățiri majore.

Restaurantul a fost, de departe, marele minus care ne-a tăiat aripile și ne-a stricat buna dispoziție. În fapt, discutăm despre o zona îngustă, aglomerată, cu o coadă imensă (cam 1,5 ore de așteptare), cu o singură persoană care servea și doar 10 măsuțe unde te puteai așeza. Să prinzi loc la masă era aproape imposibil, cel puțin nu în termeni civilizați, iar dacă te așezai la coadă și așteptai o oră jumătate să își vină rândul riscai să stai cu tava în brațe. Atmosfera mi-a adus aminte de autoservirile de pe litoral de dinainte de Revoluție.

Mâncarea este, de asemenea, low-cost, un amestec de fish&chips si burger. Aș fi fost mult mai mulțumită cu niște sandvișuri, cel puțin puteam să le mâncăm în picioare. Aceeași coadă era și pentru o cafea, o sticluță de apă sau un desert. Având în vedere faptul că nu am voie să îmi aduc de acasă nimic de mâncare și nicio sticlă cu apă, de bun simț ar fi fost să nu stau o oră jumătate la coadă pentru a-mi astâmpăra setea.

Fiind o zonă destinată copiilor, singura de altfel unde acestia au voie, am fost foarte atentă la detalii, din punctul de vedere al părintelui și am constatat următoarele:

Singura piscină existentă în acestă zonă supraaglomerată este cea cu valuri, total neadecvata pentru o zonă unde copiii sunt principalii clienți, iar apa era mai rece decât în alte zone (max 30 grade).

Cozile interminabile la tobogane erau generate de numărul scăzut de jucării, iar oamenii pur si simplu nu ratau ocazia să își ia unul altuia colacul din mână dacă era nevoie.

Personalul de pe margine, numeros, dar ineficient, părea depășit de situație.

Toboganele nu aveau în anumite zone bariere de protecție și există posibilitatea rănirii celor ce nu sunt atenți.

Ceea ce m-a înfuriat cel mai tare a fost faptul că aici erau amestecați copii între 3-16 ani. Ca parinte, zic ca marja este mare și total nerealistă. La 14-16 ani, tinerii nu își doresc să se amestece cu cei mici și plângăcioși, există o mare diferență între aceste 2 grupe și nevoile lor nu au nimic în comun. Adolescenții devin mai liniștiți, doresc să participe la activități de adulți și să experimenteze locuri noi, faptul că sunt puși în aceeași oală (la propriu) cu cei mici nu face decât să înrăutățească lucrurile, ca să nu mai zic de faptul că îi pot răni involuntar pe cei mici. Eu aș fi propus ca cei de 13-14 ani să poata intra la următorul nivel.

ZONA PALM este, într-adevăr, mult mai aerisită. Nu te mai înghesuie nimeni, te poți relaxa și te poți bucura de câteva ore de liniște. Palmierii sunt deosebit aranjați, luminați, printre ei sunt răspândite șezlongurile, ceea ce îți creează impresia de vacanță în Maldive. Piscina este destul de mică, ca de altfel și cea de la Galaxy, dar se prelungește în exterior și asta salvează situația. Ceea ce m-a surprins în mod plăcut este faptul că am văzut oameni în vârstă și foarte în vârstă, semn bun, în general ei nu prea se mai regăsesc nicăieri, iar faptul că au venit până acolo mie mi-a placut. O alta surpriză plăcută a fost aceea că nu prea am văzut pițipoance. Dacă au fost, atunci numărul lor nu a fost foarte mare. Impresia generală a fost de lume mai așezată. Au fost și câteva aspecte care nu mi-au plăcut:

Zona de pool bar lasă de dorit. E drept că era foarte aglomerat și că toată lumea dorea ceva de băut, iar barmanii erau, clar, depășiți de situație. Atât de depășiți, încât nu erau siguri ce ar trebui să conțină coctailurile pe care le făceau, ceea ce a dus la o ceartă în văzul lumii.

Am comandat un Mojito, am așteptat vreo 30 minute și am renunțat.

Atât în zona barului, cât și pe marginea piscinei exterioare, era plin de pahare și de doze goale. Nu am văzut pe nimeni să strângă și, dacă aveai norocul să prinzi un scaun liber, trebuia să faci cumva loc paharului tău printre cele goale deja existente.

În piscina exterioară, dintr-un grup de tineri, unul fuma. Repet, în piscină. Un barman a încercat fără succes să îl determine pe respectivul să renunțe la fumat sau să iasă să fumeze în locurile special amenajate. Nu a reușit.

La ieșirea din piscină, am constatat cu stupoare că halatul soțului și un prosop dispăruseră din cuierele special amenajate.

Restaurantul era frumos amenajat, existau mai multe mese, atmosfera era mult mai aerisită și nu aveai acea senzatie de sufocare și de disperare ca la Galaxy. În interior însă, o coadă imensă îți strica pofta de mâncare, iar dacă doreai să mănânci sau să bei ceva trebuia să te înarmezi cu multă răbdare.

ZONA ELYSIUM, cea de-a treia și ultima, mi s-a parut aproape pustie în comparație cu celelalte două, ceea ce mi-a plăcut foarte mult. Poate faptul că era ceva mai scumpă (23 RON extra față de cea a palmierilor) sau poate faptul că era oarecum izolată de cele 2 de dinainte, oricum a meritat o vizită. Saunele, frumos concepute și construite din materiale de excepție, erau însă pline până la refuz. La fel de aglomerată era și zona dușurilor cu specific tropical sau micul bazin cu apă cu seleniu.

Restaurantul a fost punctul de atracție și pot spune, cu mâna pe inimă, că am mâncat așa cum mi-am dorit: în liniște, în tihnă, mâncarea a fost delicioasă, servirea… mai e de lucrat. Am ales un mix de pui, mango și curry, alături de care am primit orez sălbatic și spanac crud, un deliciu! Ce ar mai fi de îmbunătățit? Poate la intrarea în restaurant ar fi trebuit să stea o domnișoara drăguță care să întâmpine oaspeții și să îi poftească la mese, meniul să fi fost afișat așa cum s-ar cuveni, și nu 2 foi scoase la Xerox, iar comanda să fie luată în mai puțin de 25 de minute, asta și pentru că nu eram mai mult de 5 persoane în restaurant. Tot domnișoara aceea drăguță i-ar fi putut împiedica pe cei 4 domni în slip să își bea berea la masă, deși la intrare era clar menționat faptul că accesul este interzis persoanelor care nu au halat. Privind retrospectiv si bucurându-mă de mâncarea gustoasă și vinul roșu, am avut revelația faptului că mă aflu în Rai și că Purgatoriul începe fix în zona Galaxy.

Dupa 3 ore am plecat spre casă. Plătisem patru ore și jumătate, dar copiii noștri nu mâncaseră nimic încă de dimineață, iar la Galaxy nu avuseseră noroc, așa că nu era de stat mai mult. La plecare, am achitat și restul consumației adunate în sistem și am privit compătimitor către cei ce așteptau exasperați la coadă, doar-doar vor reuși să intre și ei. Ajunși în DN1, am constatat că bariera era lăsată și nimeni nu mai putea intra.

A fost o vizită interesantă, locul are potențial, iar câteva mici schimbări „esențiale” pot transforma Therme într-un loc cu totul special.