Tot ce trebuie sa stii despre Sarbatorile de Iarna
Ce este Crăciunul? De unde vine cuvântul Crăciun? Cine este Moş Crăciun? Ce este Postul Crăciunului? Ce este Ignatul? Ce semnificaţie au Colindele? Tradiţiile colindătorilor. Ce sunt Sărbătorile de Iarnă? De unde obiceiul bradului de Crăciun? De unde obiceiul decorării bradului de Crăciun? De unde obiceiul iluminării bradului de Craciun? Spune Crăciun Fericit în 37 de limbi! Crăciunul în lume. Colinde. Reţete. Pentru copii – Ce să faci ca să te placă Moş Crăciun - Cum zboară renii Moşului? - Care este numele renilor? - Cum reuşeşte Moşul să străbată lumea într-o singură noapte? - De unde ştie dacă ai fost cuminte? - De ce nu-ţi aduce întotdeauna cadoul pe care îl ceri? - Legenda naşterii lui Iisus.
Povestea lui Iisus
Îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a venit la ea şi i-a zis: “Bucură-te, tu, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine; binecuvantată eşti tu între femei!”. Şi ea, văzându-l, s-a tulburat la cuvântul lui şi se întreba în gândul ei ce putea să fie această salutare. Îngerul i-a zis: ”Nu te teme, Maria! Vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Iisus. El va fi mare şi va fi chemat Fiul-Celui-Prea-Înalt. El va împărăţi peste casa lui Iacov şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit”. Maria a zis: “Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat. În timpul acela a ieşit o poruncă de la Cezar August: să se facă recensământ în toată lumea, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galileea din cetatea Nazaret, în Iudeea în cetatea numită Betleem să se înscrie împreună cu Maria, care era logodită cu el şi însărcinată. Pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele când ea trebuia să nască. Şi ea a născut pe Fiul ei, L-a înfîşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, într-un staul, pentru că în casa în care poposiseră nu mai era loc pentru ei. În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi vegheau turma. Şi iată, un înger al Domnului a stat deodată lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare, dar îngerul le-a zis: “Nu vă temeţi, căci iată, vă aduc o veste bună, căci astăzi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Şi acesta este semnul pentru voi: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” După ce îngerul a plecat de la ei, păstorii au zis: “Hai să mergem în Betleem şi să vedem lucrul acesta care s-a întâmplat”. S-au dus şi au găsit pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc culcat în iesle. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre acest Copil. Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. Şi păstorii s-au întors slăvind pe Dumnezeu pentru toate ce auziseră şi văzuseră. După ce s-a născut Iisus, în zilele împăratului Irod, au venit nişte magi din Răsărit în Ierusalim, zicând: “Unde este Împăratul Iudeilor care S-a născut? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.” Auzind împăratul Irod s-a tulburat şi adunând preoţii de seamă şi cărturarii, a căutat să afle unde trebuia să se nască Hristosul. “În Betleem”, i-au raspuns ei. Magii au plecat şi steaua mergea înaintea lor, până ce s-a oprit deasupra locului unde era Copilaşul. Când au văzut ei, s-au bucurat nespus şi intrând în staul, au văzut Copilul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis visteriile şi I-au adus daruri: aur (un dar ce se face regilor), tămâie (ca o recunoaştere a sfinţeniei pentru că tămâia se aprinde în locuri de închinăciune) şi smirnă (ulei pe care evreii îl dădeau celor condamnaţi la moarte prin crucificare - simbol al morţii prin crucificare al lui Iisus).
De unde vine cuvântul Crăciun?
Unii lingvişti susţin că provine din limba latină, din "creatio", care înseamnă creaţiune, naştere. Alţii cred că e vorba de un cuvânt tracic, dinainte de romanizarea Daciei. O legendă spune că fecioara Maria, când trebuia să-l nască pe Iisus, umbla din casă în casă, cerând adăpost. Ajungând la casa unui anume Crăciun, este dusă de soţia acestuia în grajd, unde dă naştere lui Isus. Alţi specialişti explică originea cuvîntului prin latinescul crastinum derivat din cras (mîine), din albanezul kercum, pătruns în limba română prin intermediul limbilor slave. Un termen similar a existat la nordul Dunării înainte de venirea romanilor, definind un zeu solar al solstiţiulului de iarnă. Astfel, generaţia de moşi care apare la sfârşitul anului (Nicoară, Spiridon, Ajun, Crăciun) indică apropierea sfârşitului de an şi îmbătrînirea timpului. Moşii aveau forţe miraculoase, specifice zeilor, dar şi calităţi şi defecte, specifice oamenilor.
De unde obiceiul bradului de Crăciun?
Este un obicei recent, legat de ideea că Moş Crăciun va lăsa daruri în cizmele puse sub un brad. Împodobirea pomului este un obicei al popoarelor germanice, care foloseau ramuri de brad, vâsc, lumânări aprinse, bomboane, jucării. Românii au o legendă extrem de frumoasă - cândva, când toţi copacii îşi păstrau frunzele iarna, de Crăciun, o pasăre cu aripa ruptă, ce nu a putut pleca în ţările calde, a încercat să se adăpostească de frig în frunzişul unui stejar. Acesta a refuzat s-o primească: "Pleacă de aici! Îmi vei mânca toate ghindele!" Apoi s-a refugiat într-un ulm care a alungat-o, pentru că "îi va rupe frunzele". Respinsă de toţi copacii, pasărea era să moară îngheţată când a văzut un brad care îi făcea semn: "Vino, voi avea eu grija de tine". În seara aceea (de Crăciun), un vânt luă frunzele tuturor copacilor, numai ale bradului nu. O legendă italină spune că un misionar numit Bonifacio a venit în Germania în anii 20. În timpul solstiţiului de iarnă el a fost neplăcut surprins să vadă ca oamenii venerau un stejar vechi. Ca sa demonstreze că numai Dumnezeu trebuie venerat, Bonifacio a luat un topor şi a tăiat stejarul, iar pe locul acela a apărut un brad. Rapid, decorarea bradului s-a răspândit şi în alte sate şi în toată Germania. Oamenii au început să aducă brazii acasă pentru că excursiile de venerare în pădure erau periculoase. Luminiţele din pomul de Crăciun au apărut la mijlocul secolului 17.
Cine este Moş Crăciun?
Sfântul Nicolae (patronul copiilor) era în anul 270, la doar 30 de ani, devenit Episcop de Myra, un oraş-port la Mediterană, parte acum a Turciei. Se trăgea dintr-o familie bogată şi era iubit pentru ajutoarele pe care le împărţea săracilor. Cronicile îl descriu îmbrăcat în roşu şi alb, cu roba de episcop, înmânând daruri copiilor. În Evul Mediu, multe biserici au fost ridicate în onoarea Sfântului Nicolae. Aniversarea morţii sale, pe 6 decembrie, a devenit o zi în care se fac daruri. În timpul Reformaţiei Protestante din secolul 16, Martin Luther a încercat să oprească venerarea sfinţilor, iar sărbătoarea Sfântului Nicolae a fost abolită. Cel ce oferea daruri a luat alte nume: în Germania, a devenit Der Weinachtsmann (Crăciunul), Piere Noël în Franţa, Sinter Klaas în Danemarca. La marea migraţie, danezii, conduşi de Peter Stuyvesant, au fondat New York-ul, aducând cu ei sărbătoarea lui Sinterklaas - Santa Claus în engleza de azi. Dacă ar fi să fim cinici, am spune că Moş Crăciun este versiunea comercială a Sfântului Nicolae. Acum, toate popoarele îl văd pe Moş Crăciun îmbrăcat într-un costum roşu, cu o barbă lungă şi albă şi locuind într-o ţară nordică. E ajutat de spiriduşi la pregătirea cadourilor şi de reni la transportul lor, cu o sanie zburătoare. În timpul regimului comunist, în tot spaţiul est-european i s-a schimbat numele în Moş Gerilă. Moş Crăciun a devenit pentru prima oară instrument publicitar în 1860, în cotidianul Harper's Illustrated Weekly. Thomas Nast, desenatorul ziarului, a ilustrat 30 de ani legenda lui Moş Crăciun şi tot el a indus ideea că Moşul locuieşte la Polul Nord. Oricât ar părea de ciudat, în anii 60, o echipă de ziarişti italieni a demonstrat într-o emisiune televizată pentru copii - pe baza datelor de viteză şi de timp necesar pentru împărţirea darurilor - inexistenţa lui Moş Crăciun, cu concluzia: Babbo Natale è morto! Scandalul a fost monstrous, din cauza reacţiei copiilor. În 1931, Moş Crăciun s-a “relansat” printr-o campanie publicitară desfăşurată de Coca-Cola. Desenatorul i-a dat lui Moş Crăciun o burtă durdulie, un aer jovial, costumul său roşu şi o atitudine tolerantă. Chiar şi astăzi, Coca-Cola foloseşte aceeaşi imagine a lui Moş Crăciun în spoturile publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Nast a contribuit nu numai la imaginea lui Moş Crăciun, ci şi la legenda lui: casa de la Polul Nord, atelierul unde sunt făcute jucării, lista cu copiii cuminţi, cunoaşterea a 2.700 de limbi. Ulterior, un angajat al unui post de radio finlandez a “divulgat” în direct că Moş Crăciun s-a mutat de la Polul Nord în Laponia, Finlanda.
Ce sunt Sărbătorile de Iarnă?
Sărbătorile de Iarnă durează 12 zile, de la Ajunul Crăciunului (24 decembrie) şi până la Ajunul Bobotezei (5 ianuarie). Pregătirile pentru acest moment se fac, însă, cu mult înainte, de pe 30 noiembrie, când în calendarul ortodox se sărbătoreşte Sfântul Andrei. În această zi, fetele caută chipul viitorului soţ în forma pe care o ia plumbul sau cositorul topit şi turnat în apă şi toţi românii pun la încolţit grâu în câteva farfurioare, iar de Anul Nou se interpretează norocul ce-l va avea fiecare în funcţie de înălţimea grâului. În ajunul lui Moş Nicolae, pe 5 decembrie, părinţii pun în încălţămintea copiilor cadouri: bomboane, jucării, îmbrăcăminte. Pe 20 decembrie (Sfântul Ignat) se face sacrificarea porcului, care constituie hrana rituală de Crăciun. Pe 24 decembrie (Ajunul Crăciunului), dimineaţa, copiii de 5-14 ani merg cu "Moş Ajunul", un text care anunţă deschiderea seriei de colinde. Seara, după ieşirea de la biserică, copiii merg cu "Steaua". Pe 31 decembrie se umblă cu "Plugul" şi "Pluguşorul", primul aparţinând flăcăilor, cel de al doilea copiilor. Ceata celor mari poartă cu ei un plug înhămat la doi boi, trăgând simbolic în curtea fiecărei case câte o brazdă, dar şi un bici şi clopote de la animale. Cetele de copii au cu ele numai bici şi clopoţei. În seara acestei zile se face "calendarul de ceapă": 12 foi, din două jumătăţi ale unei cepe se umplu cu sare, iar a doua zi, cel mai vârstnic bărbat din familie interpretează după cantitatea de apă adunată în fiecare foaie care dintre lunile anului viitor va fi cea mai ploioasă. De la lăsarea întunericului şi până la ivirea zorilor, lumina nu trebuie stinsă în nicio casă şi nimeni nu are voie să doarmă. Pe 1 ianuarie (Sfântul Vasile cel Mare), copiii merg cu Sorcova, confecţionată din flori de hârtie cu care se loveşte uşor umărul celui căruia i se urează. Odinioară, sorcova era un mănunchi de nuiele înverzite, aceasta fiind adevărata semnificaţie a gestului augural (tinereţe, vigoare, belşug). Pe 5 ianuarie (Ajunul Bobotezei), preotul merge din casă în casă şi stropeşte cu apă sfinţită casa, acareturile şi pe cei ai casei. Pe o masă, se aşază tot felul de bucate din care preotul trebuie măcar să guste pentru a le sfinţi. Fetele cer preotului puţin busuioc pentru practici de atras iubirea flăcăilor. Pe 6 ianuarie (Botezul Domnului), o dată cu sfinţirea de către preot a apei (aghiazma mare), sunt sfinţite toate apele pământului. Apa sfinţită are numeroase întrebuinţări: se stropesc cu ea vitele, se dă la cei bolnavi, se pune puţin în prima scaldă a copilului nou-născut, se stropeşte cu ea prin casă în caz de furtună şi trăsnete.
Ce reprezintă Colindele de Crăciun?
Sărbătoarea Crăciunului este anunţată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindele, texte rituale cântate, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Naşterea lui Iisus este evocată de colindul "Steaua sus răsare", ajunul Crăciunului începe cu "Bună dimineaţa la Moş Ajun!". Conţinutul colindelor e foarte variat şi numai unele din ele se referă la naşterea lui Iisus. Multe nu au nicio legătură cu creştinismul, e vorba de fete de măritat, de peţit, de nuntă. Cele mai multe nunţi se făceau în “dulcele Crăciunului”, deci între Crăciun şi postul Paştelui, încât colindele acestea apăreau ca urări de căsătorie pentru cei care se găseau în vîrsta aceasta. Existau şi cete care nu colindau, după cum există colinde care sunt cântate exclusiv de cetele de copii sau de colindători singuratici. Uneori nici cetele, nici colindele nu se leagă neapărat de sărbătorile Crăciunului. Colindele de Crăciun se spun începând cu noaptea de 23 spre 24 decembrie. "Florile dalbe", "Lerui ler", "Ziurel de ziua", ori "Valerim" si "Veler Doamne". În afara de seara mare a colindelor se mai colinda si seara Sfântului Vasile, paralel cu Pluguşorul sau Uratul. Colindele sunt de două feluri: religioase şi laice. Cele religioase au origine literară, iar subiectele lor se referă de cele mai multe ori la Iisus. Colindele lumeşti au un caracter liric şi au autori anonimi.
Ce semnifica Postul si Ignatul
Timp de 40 de zile înainte de sărbători creştinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în seara de Crăciun după litie. Tăierea porcului în ziua de Ignat (la 20 decembrie) şi pregătirea mâncărurilor fac parte dintr-un ritual străvechi, ce include cârnaţi, chişca, toba, răcituri, sarmale, caltaboş, cozonac şi vin roşu. Deşi creştinismul a asociat porcul necumpătării şi lăcomiei, pentru comunităţile arhaice acest animal, mai ales prin sângele său, era unul din cele mai importante ajutoare întru revigorarea… Soarelui. Începând cu echinocţiul de toamnă, oamenii observau cum Soarele intră într-un aparent proces de dispariţie, consecinţa directă fiind micşorarea duratei zilei şi răcirea vremii. Ei credeau că trebuie să intervină în ajutorul astrului ceresc în preajma solstiţiului de iarnă, adică atunci când este cea mai scurtă zi din an. Românii au decis să ajute Soarele prin sacrificarea porcilor, sângele lor trebuind să întărească Soarele slăbit de efortul de peste an. Tradiţii specifice: la tăierea porcului nu trebuie să asiste niciun milos, pentru că porcul moare cu greutate, iar carnea nu mai e bună. După ce porcul nu mai mişcă, se face o tăietură în chip de cruce, la ceafă, peste aceasta punându-se sare, numai aşa sufletul porcului ieşind din cap. Coada, urechile şi beşica sunt date copiilor. Splina indică, în funcţie de grosime, cum va fi iarna. Doritoarele de păr lung trebuie să mănînce din această splină. Găsirea de sânge închegat în inima porcului înseamnă noroc la bani pentru stăpân. Dacă porcul e negru, cei care participă la tăiere se mânjesc cu sânge pe faţă, sperând că vor fi mai roşii la faţă tot anul viitor. Acelaşi sânge, strâns într-o strachină cu mălai, uscat şi măcinat, e bun pentru afumarea copiilor bolnavi de spaimă.
Ce este Crăciunul?
O sărbătoare creştină, celebrată la 25 decembrie în fiecare an. Crăciunul comemorează naşterea lui Iisus din Nazareth în oraşul Bethleem, pe 25 decembrie 1 î.Hr. În multe ţări, sărbătoarea se prelungeşte în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. Crăciunul îşi are originile în celebrarea solstiţiului de iarnă, dinainte de era creştină. Romanii sărbătoreau Saturnaliile între 17 şi 24 decembrie şi "naşterea soarelui neînvins" (sol invictus), către 21 decembrie, când zilele reîncep să se lungească. În Occident, în anul 354, Liberiu, papa Romei, fixează sărbătoarea naşterii lui Iisus pe 25 decembrie şi modul celebrării începutului creştinismului, asimilând sărbătorile populare şi păgâne deja existente cu ocazia solstiţiului de iarnă. În Răsărit, oamenii nu sărbătoreau Crăciunul, ci Boboteaza, crezând că Iisus ar fi fost adoptat de Dumnezeu cu ocazia botezului său. Boboteaza era serbată pe 6 ianuarie. Mai târziu, cele două evenimente - naşterea şi botezul - se sărbătoresc în aceeaşi zi de toată creştinătatea: în Occident pe 25 decembie, iar în Est pe 6 ianuarie. Romanii vor asocia sărbătorilor vizita magilor, iar galicii nunta din Cana Galileii, astfel încât Crăciunul a ajuns să fie sărbătoare cvadruplă. Cu timpul, toate Bisericile creştine, cu excepţia Bisericii armene, au separat aceste sărbători, încât în zilele noastre, aproape toată creştinătatea foloseşte obiceiul vechi roman: Crăciunul e sinonim cu naşterea lui Isus. Pentru români, Crăciunul este una din cele mai importante sărbători religioase, prilej de bucurie, împăcare şi linişte spirituală, zi în care dăruim şi primim multă iubire şi căldură sufletească.
Crăciunul în lume
Anglia - Copiii îşi primesc cadoul pe 25 decembrie, de la Father Christmas. Ei aruncă scrisorile în foc şi Moşul ştie ce îşi doresc citind dorintele în fum. În loc să-şi deschidă cadourile imediat ce le primesc, copiii englezi aşteaptă până după-amiaza. Englezii îşi decorează casa cu vâsc. La masa festivă se consumă curcan cu castane, raţă coaptă şi budincă de prune.
China - Creştinii chinezi îşi împodobesc casele cu lumânări şi decorează brazii cu lanţuri de hârtie, flori de hartie şi lanterne de hartie. Copiii chinezi aşteapta vizita lui Dun Che Lao Ren, adică Bătrânul Crăciun. Copiii primesc haine, jucării şi se bucură de artificii.
Finlanda - În prima duminică dinaintea Crăciunului, în faţa catedralelor se ridică pomi de 30-40 metri. Colindele sunt cântate de corurile bisericeşti. Pe 24 decembrie, la ora 12, de pe balconul primăriei, un reprezentant al oraşului rosteşte Pacea de Crăciun, care înseamnă că până la Bobotează celor care încalcă legea li se aplica pedepse mai severe. Rostirea se ascultă în straie de sărbătoare. După amiaza se aprind lumânări în cimitire. Mâncăruri de Crăciun: şuncă, cartofi, morcov, pate de ficat, orez care conţine o singură migdală. Cine mănâncă migdala se va căsători la anul. A doua zi a Crăciunului este ziua vizitelor.
Franţa - În fiecare casă se găseşte o scenă cu naşterea lui Iisus, cu figurine mici din lut, denumite “mici sfinţi”. Figurinele sunt lucrate manual în sudul Franţei şi sunt vândute la targul anual de Crăciun de la Marsilia. Crăciunul se numeşte Noel, iar copiii primesc cadouri de la Moş Crăciun, care călătoreşte împreună cu Pre Fouettard, care îi aminteste cum s-a purtat fiecare copil de-a lungul anului.
India - Oficial, în India nu se sărbătoreşte Crăciunul. Creştinii decorează bananieri sau copaci de mango şi uneori îşi decorează casa cu frunzele copacilor de mango. In India nu se practică obiceiul luminiţelor de Crăciun.
Japonia - Crăciunul a fost introdus în Japonia de misionarii creştini. Acum, copiii îl aşteaptă pe Hoteiosho, un zeu japonez care aduce daruri, cu ochi la spate cu care observă comportamentul copiilor japonezi.
Ungaria - În ajun este interzisă munca în păduri, pe păşuni, se lucrează doar în jurul casei. Sunt interzise cererea sau darea de împrumuturi. Nu e bine ca femeile să coasă, să spele vase. Rufele puse la uscat aduc boala asupra familiei. Dacă animalele se culcă pe partea stângă, iarna va fi geroasă. Fetele tinere îşi văd în fântână viitorul soţ. Tinerii nu mănâncă mâncăruri unsuroase, pentru că vor avea soţii urâte. Cui moare de Crăciun i se iartă păcatele. Masa de Crăciun e completă doar dacă include carne de porc prăjită, curcan la cuptor şi cozonac cu nuci.
Ucraina, Slovacia - De Crăciun pe podea şi sub faţa de masă se pun seminţe de grâu şi de porumb. Copii umblă cu steaua de Bobotează, câte trei, ca cei trei crai de la răsărit. Sărbătoarea oficială este pe 25 şi 26 decembrie. La ţară nu se lucrează nici de sărbătoarea altei religii.
SUA - Pregătirile încep din penultima zi de joi a lunii noiembrie, Thanksgiving Day, Ziua Recunoştinţei. În New York, la Rockefeller Center, se împodobesc brazi de zeci de metrii înălţime. Înainte de Crăciun, copiii primesc câte un băţ din zahăr.
Colinde
- Trei păstori
Trei păstori se întâlniră
Trei păstori se întâlniră
Raza soarelui
Floarea soarelui
Şi aşa se sfătuiră:
Haideţi, fraţilor, să mergem
Haideţi, fraţilor, să mergem
Raza soarelui
Floarea soarelui
Floricele să culegem
Şi să facem o cunună
Şi să facem o cunună
Raza soarelui
Floarea soarelui
S-o împletim cu voie bună
Şi s-o ducem lui Hristos
Şi s-o ducem lui Hristos
Raza soarelui
Floarea soarelui
Să ne fie de folos
-O, ce veste minunată
O, ce veste minunată
O, ce veste minunată
În Bethleem ni s-arată
C-astăzi s-a născut
Cel făr de-nceput
Cum au spus prorocii
C-astăzi s-a născut
Cel făr de-nceput
Cum au spus prorocii:
Că la Bethleem Maria
Săvârşind călătoria
Într-un mic sălaş
Din acest oraş
A născut ea pe Hristos
Pe fiul cel făr de nume
Tatăl l-a trimis în lume
Să se nască
Şi să crească
Să ne mântuiască
Să se nască
Şi să crească
Să ne mântuiască.
- Sorcova
"Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi,
Peste vară, primăvară,
Ca un păr, ca un măr,
Ca un fir de trandafir"
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul şi la mulţi ani!
- Capra
Foaie verde şi-o alună
Bună ziua, ziua bună
Ia deschideţi porţile
Să intre căpriţele
Ţa, ţa, ţa, căpriţă ţa
Nu te da nu te lăsa
Ţa, ţa, ţa, căpriţă ţa
Capra noastră-i cu mărgei
Cu cercei cu catifeli
Joacă vesel căpriţa
Toţi îs bucuroşi de ea.
Ţa, ţa, ţa, căpriţă ţa
Nu te da nu te lăsa
Ţa, ţa, ţa, căpriţă ţa
Şi plecai şi eu la târg
Pe căpriţa ce s-o vând
Şi mergând pe drum, mergând
Aud din urmă strigând:
Cumpărătorul:
- De vânzare-i capra bade?
Ciobanul:
- De vânzare!
Cumpărătorul:
- Şi cât vrei pe ea?
Ciobanul:
- 800 de lei!
Cumpărătorul:
- E blândă, nu împunge?
Ciobanul:
- E blândă, nu împunge.
(capra îl împunge pe cumpărător)
Cumpărătorul:
- Eu îţi dau 400 de lei pe ea pentru că împunge.
Ciobanul:
- De cât să-mi dai 400 de lei pe ea,
mai bine îi dau un par în cap.
(o loveşte cu băţul, capra nu mai mişcă).
Alaiul:
- Văleu, capra noastră a murit!
Ţa, ţa, ţa, căpriţă ţa
Te-o lovit vreo boală grea
Sau pe unde-i colindat
Veste rea tu ai aflat.
Ciobanul:
- Băă, capra nu-i moartă
şi nu din pălitură a leşinat,
ci din cele ce-o aflat.
Alaiul:
Scoală tu căpriţa mea
Faptele s-or îndrepta
Şi-acum haide să plecăm
Şi-alte case colindăm
Ţa, ţa, ţa, căpriţă ţa
Nu te da nu te lăsa
Ţa, ţa, ţa, căpriţă ţa.
- Steaua
Steaua sus răsare
Ca o taină mare,
Steaua luminează
Şi adeverează,
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte
Că astăzi curata,
Preanevinovata
Fecioara Maria,
Naşte pe Messia
In ţara vestită
Bethleem numită.
Magii cum zăriră
Steaua şi porniră
Mergând după rază
Pe Hristos să-l vază.
Şi dacă sosiră,
Îndată-l găsiră,
La Dânsul intrară
Şi se închinară
Cu daruri gătite
Lui Hristos menite,
Luând fiecare,
Bucurie mare.
Care bucurie
Şi la noi să fie
De la tinereţe
Pân'la bătrâneţe
- O, brad frumos
O, brad frumos, o, brad frumos,
Cu cetina tot verde,
Tu esti copacul credincios,
Ce frunza nu si-o pierde.
O, brad frumos, o, brad frumos,
Verdeata ta imi place,
Oricand o vad sunt bucuros,
Si vesel ea ma face.
O, brad frumos, o, brad frumos,
Cu frunza neschimbata,
Ma mangai si ma faci duios,
Si ma-ntaresti indata.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeata ta imi place,
Oricand o vad sunt bucuros,
Si vesel ea ma face.
Mos Craciun
Mos Craciun cu plete dalbe
A sosit de prin nameti:
El aduce daruri multe
La fetite si baieti.
Mos Craciun, Mos Craciun!
Din batrini se povesteste
Ca-n tot anul, negresit,
Mos Craciun pribeag soseste,
Niciodata n-a lipsit.
Mos Craciun, Mos Craciun!
Mos Craciun cu plete dalbe,
Incotro vrei s-o apuci?
Ti-as cinta "Florile dalbe",
Dac-as sti ca nu te duci.
Mos Craciun, Mos Craciun!
- Jingle Bells
Dashing through the snow
On a one-horse open sleigh,
Over the fields we go,
Laughing all the way;
Bells on bob-tail ring,
making spirits bright,
What fun it is to ride and sing
A sleighing song tonight
Jingle bells, jingle bells,
jingle all the way!
O what fun it is to ride
In a one-horse open sleigh
A day or two ago,
I thought I'd take a ride,
And soon Miss Fanny Bright
Was seated by my side;
The horse was lean and lank;
Misfortune seemed his lot;
He got into a drifted bank,
And we, we got upsot.
Jingle Bells, Jingle Bells,
Jingle all the way!
What fun it is to ride
In a one-horse open sleigh.
A day or two ago,
the story I must tell
I went out on the snow
And on my back I fell;
A gent was riding by
In a one-horse open sleigh,
He laughed as there
I sprawling lie,
But quickly drove away.
Jingle Bells, Jingle Bells,
Jingle all the way!
What fun it is to ride
In a one-horse open sleigh.
Now the ground is white
Go it while you're young,
Take the girls tonight
And sing this sleighing song;
Just get a bob-tailed bay
two-forty as his speed
Hitch him to an open sleigh
And crack! you'll take the lead.
Jingle Bells, Jingle Bells,
Jingle all the way!
What fun it is to ride
In a one-horse open sleigh.
- Silent Night
Silent night! Holy night! All is calm, all is bright!
Round yon Virgin Mother and Child!
Holy Infant, so tender and mild.
Sleep in heavenly peace!
Sleep in heavenly peace!
Silent night! Holy night! Shepherds quake at the sight!
Glories stream from heaven afar, Heav'nly host sing, "alleluia!"
Christ, the Savior is born!
Christ, the Savior is born!
Silent night! Holy night! Son of God, love's purelight!
Radiant beams from Thy holy face!
With the dawn redeeming grace,
Jesus, Lord at Thy birth!
Jesus, Lord at Thy birth!
We wish you a Merry Christmas
We wish you a Merry Christmas, We wish you a Merry Christmas,
We wish you a Merry Christmas, And a Happy New Year!
We wish you a Merry Christmas, We wish you a Merry Christmas,
We wish you a Merry Christmas, And a Happy New Year!
Good tidings to you, wherever you are;
Good tidings for Christmas, And a Happy New Year!
We wish you a Merry Christmas, We wish you a Merry Christmas,
We wish you a Merry Christmas, And a Happy New Year!
- White Christmas
I'm dreaming of a white Christmas
Just like the ones I used to know
Where the treetops glisten
and children listen
To hear sleigh bells in the snow.
I'm dreaming of a white Christmas
With every Christmas card I write
May your days be merry and bright
And may all your Christmases be white.
I'm dreaming of a white Christmas
With every Christmas card I write
May your days be merry and bright
And may all your Christmases be white.
Spune Crăciun Fericit în 37 de limbi!
Africană - Een Plesierige Kerfees
Arabică - I'd Miilad Said Oua Sana Saida
Argentiniană - Felices Pasquas Y felices ano Nuevo
Armeană - Shenoraavor Nor Dari yev Pari Gaghand
Braziliană - Boas Festas e Feliz Ano Novo
Bulgară - Tchestita Koleda; Tchestito Rojdestvo Hristovo
Chineză – Mandarină - Kung His Hsin Nien bing Chu Shen Tan
Chineză - Cantoneză - Saint Dan Fai Lok
Croată - Sretan Bozic i Nova Godina
Cehă - Prejeme Vam Vesele Vanoce a stastny Novy Rok
Coreană - Sung Tan Chuk Ha
Daneză - Glelig Jul
Olandeză - Vrolijk Kerstfeest en een Gelukkig Nieuwjaar
Engleză - Merry Christmas
Finlandeză - Hyvaa joulua
Franceză - Joyeux Noel
Galeză - Nollaig chridheil huibh
Germană - Froehliche Weihnachten
Greacă - Kala Christouyenna
Maghiară - Kellemes Karacsonyi unnepeket
Indoneziană - Selamat Hari Natal
Irlandeză - Nollaig Shona Dhuit
Italiană - Buone Feste Natalizie
Japoneză - Shinnen omedeto. Kurisumasu Omedeto
Lituaniană - Linksmu Kaledu
Norvegiană - God Jul
Poloneză - Wesolych Swiat Bozego Narodzenia
Portugheză - Boas Festas
Rusă - Pozdrevlyayu s prazdnikom Rozhdestva is Novim Godom
Sârbă - Hristos se rodi
Slovacă - Sretan Bozic or Vesele vianoce
Slovenă - Vesele Bozicne. Screcno Novo Leto
Spaniolă - Feliz Navidad
Suedeză - God Jul and (Och) Ett Gott Nytt?
Turcă - Noeliniz Ve Yeni Yiliniz Kutlu Olsun
Ucrainiană - Srozhdestvom Kristovym
Vietnameză - Chung Mung Giang Sinh
Reţete de Craciun
Poale in brau
500 g faina, 100 g untura, 6 galbenusuri, 100 g smantana, 60 g drojdie, 1/2 lingurita sare 300 ml lapte, 150 g zahar, 1 lingurita coaja de lamaie, zahar vanilat, 250 g branza de vaci, 60 g smantana, 30 g gris fiert .
Se dizolva drojdia in laptele usor incalzit. Se adauga cateva linguri de faina, se amesteca si se lasa sa creasca la loc cald. Se freaca spuma doua galbenusuri cu zaharul si sarea. Se adauga maiaua, coaja de lamaie, vanilia si faina si se amesteca. Se framanta aluatul timp de douazeci de minute, apoi se adauga, putin cate putin, untura calduta. Se lasa sa creasca o ora, dupa care se intinde o foaie cam de 5 mm grosime. Se taie patratele de 8 x 8 cm pe care se pune umplutura si se aduna colturile opuse unul peste altul. Placintele se ung cu un galbenus batut si se asaza in tava unsa presarate cu zahar. Se coc la foc slab primele zece minute, dupa care se continua coptul la foc potrivit. Cand sunt gata, se presara cu zahar vanilat. Branza de vaci pentru umplutura se trece prin sita si se amesteca apoi cu galbenusurile, grisul, smantana si zaharul.
Placinta cu branza
Aluat: 280 g untura, 500 g faina, 2 galbenusuri, 30 g zahar, 100 g smantana, 2 linguri zeama de lamaie, 1 lingurita coaja rasa de lamaie, sare
Umplutura: 1 kg de branza de vaci, 300 g zahar, 6 galbenusuri, 4 albusuri, 150 g unt, 150 g stafide, zahar vanilat.
Se amesteca untura cu sarea, zeama de lamaie, galbenusurile, smantana, zaharul si coaja rasa de lamaie. Se incorporeaza faina framantand bine, dupa care se lasa la rece o ora. Aluatul se imparte in doua. Se intinde o parte la dimensiunile tavii. Aceasta foaie se coace pe jumatate in tava neunsa, apoi se pune umplutura si se acopera cu cea de a doua foaie. Se da la cuptor. La foc potrivit, pana devine aurie. Placinta se pudreaza calda cu zahar farin. Branza pentru umplutura se inveleste intr-o bucata de panza si se pune peste un strat de malai pana se absoarbe tot zerul in doua-trei ore. Galbenusurile se freaca spuma cu zaharul si untul. Li se adauga vanilia, branza de vaci trecuta prin sita, stafidele si albusurile batute spuma.
Cozonac
1 kg faina, 8 galbenusuri, 8 albusuri, 700 g zahar, 250 g unt, 50 ml ulei, 500 ml lapta, 50 g drojdie, rom, vanilie, sare, 600 g nuci coapte si macinate, 1 lingura de zahar tos,
Maiaua se pregateste înmuind mai intai drojdia cu putin lapte caldut (nu fierbinte) si o lingura de zahar. Separat se oparesc trei linguri de faina cu lapte clocotit, amestecand bine ca sa nu se formeze cocoloase. Cand amestecul s-a racorit, se incorporeaza cu drojdia inmuiata si se bate bine pana se desprinde usor de pe peretii vasului. Se presara putina faina, se acopera cu un prosop curat si se pune la loc cald sa creasca. Cat creste maiaua se amesteca galbenusurile cu mixerul, zaharul si un praf de sare pana se obtine o pasta spumoasa. Pasta iese mai fina daca se foloseste zahar pudra. Se bat spuma albusurile stropite cu cateva picaturi de lamaie. Intr-un lighenas de plastic se toarna faina proaspat cernuta, in mijlocul careia se face un cuib. In acest cuib se pun maiaua, galbenusurile batute si putin lapte caldut. Se framanta cu spiralele speciale ale mixerului, incorporand, putin cate putin, untul topit, cald, uleiul, romul, vanilia si restul de lapte. Aluatul se framanta cel putin o jumatate de ora pana face basici mari si se desprinde de pe peretii lighenasului. Apoi se acopera si se lasa sa creasca in loc cald, ferit de curent. Nucile pentru umplutura se usuca in cuptor fara sa se rumeneasca, se trec prin masina de macinat nucile, se amesteca apoi cu zaharul si albusurile pina se obtine o pasta consistenta. Se ung tavile cu unt. Cu mana unsa cu ulei sau cu unt, se desparte aluatul in trei parti egale ( daca tavile sunt mai mici, se imparte in mai multe parti) si se intinde prima foaie pe masa unsa. Deasupra se repartizeaza o treime din cantitatea de nuca intr-un strat cat mai uniform. Se ruleaza cozonacul si se pune in forma. Se procedeaza la fel si cu celelalte parti de aluat. Cozonacii se lasa sa creasca descoperiti vreo jumatate de ora, apoi se ung cu ou, se decoreaza cu miez de nuca in jumati si se presara cu zahar tos. Se dau la cuptor la foc potrivit, mai mult domol, pentru aproximativ o ora.
Lebertwurst
Ficat, o cantitate egala in greutate de carne de porc, 2 cepe, 150 g slanina, 100 ml lapte dulce, 1/2 lingurita de piper pisat, nucsoara, sare, ienibahar, intestine de porc.
Carnea si ficatul se pun la fiert in apa cu sare. Cand ficatul s-a albit, se scoate, se lasa sa se raceasca si se trece de cateva ori prin masina de tocat. Carnea, bine fiarta, si amestecata cu ceapa calita, se da si ea prin masina de tocat de cateva ori, dupa care se amesteca cu ficatul. Se potriveste de sare si piper, se adauga slanina taiata in bucatele marunte (nu trecuta prin masina de tocat) si se freaca sau se bate cu mixerul turnand laptele putin cate putin. Se poate pune si putina nucsoara, dupa gust. Cu compozitia omogenizata prin frecare se umplu intestinele bine curatate, razuite si spalate, frecate cu ceapa cruda si ienibahar pista. Se leaga la capete, se inteapa cu un ac si se fierb un sfert de ora. Se scot si se introduc imediat intr-un vas cu apa rece, unde se tin cateva minute, apoi se scurg si se atarna la loc aerisit si racoros. Leberwurstul se serveste ca gustare, taiat in felioare rotunde potrivit de groase, insotit de gogosari, masline negre si buchetele de patrunjel verde.
Toba
Capul de porc (fara creier), impreuna cu limba, inima, rinichii, stomacul bine spalat si curatat, sorici, 2 foi de dafin, sare, piper, 2-3 boabe de ienibahar
Inainte de a fi puse la fiert, toate bucatile de carne si soricul se spala foarte bine; daca e nevoie, se tin putin in apa calda si se razuiesc cu cutitul in asa fel incat sa capete un aspect placut. Capul taiat in bucati de marime potrivita, soricul, limba intreaga, inima si rinichii se pun la fiert in apa rece impreuna cu foile de dafin si sare. Se fierb pe jumatate, dupa care se scot si se lasa sa se racoreasca. Apoi se dezoseaza si se taie in felii potrivit de lungi si degroase (inima si rinichii in felii mai mari); limba, curatata de piele, se lasa intreaga. In stomacul bine spalat si razuit pe dinauntru, sarat si piperat, se alterneaza bucatile de carne in functie de marime si de gust, peste fiecare strat punandu-se un praf de piper si foarte putin ienibahar (in exces, el amareste compozitia). Limba se pune intreaga in lungul stomacului, iar celelalte bucati in evantai, avand grija sa se puna portiuni mai groase de la capatana printre ele. De asezarea componetelor depinde aspectul tobei la taiare. Dupa ce s-a umplut, stomacul se coase la capete si se pune la fiert in apa in care a fiert carnea. Toba se inteapa cu o furculita sau cu o andrea in cateva puncte si se lasa la fiert trei-patru ore, dupa care se scoate si se pune calda sub teasc. Se serveste rece, ca gustare , taiata in felii nu prea groase, cu lamaie, mustar sau muraturi.
Carnati
1 kg de carne de porc, 150 g slanina, 1 capatana de usturoi, 30 g sare, 1/2 lingurita piper, mirodenii pentru carnati, intestine de porc
Se trec de doua-trei ori prin masina de tocat carne grasa de la gatul porcului, pulpa si muschi in parti egale. Se adauga bucatile mici de slanina tocata, usturoi pisat, sare, piper, mirodenii. Se framanta totul bine, adaugand si putina zeama de carne. Se ataseaza la masina de tocat tubul special pentru umplut carnati. Intestinele, bine curatate si spalate, se umplu cu compozitia incet si nu prea indesat, ca sa nu se sparga. Carnatii se servesc proaspeti, prajiti in untura, dar se pot de asemenea zvanta si afuma.
Sarmale
2 verze murate mijlocii, 200 g costita afumata sau kaizer, sorici, 100 ml suc de rosii, 10 boabe piper, 1 foaie de dafin sau samanta de marar, 500 g carne de porc, 200 g slanina, 5 cepe, 100 g orez, sare, 1 lingura untura
Se trece carnea prin masina de tocat si se adauga slanina taiata in cubulete mici, ceapa calita in untura, orezul ales si spalat. Se potriveste totul de sare si piper si se amesteca pana la omogenizarea compozitiei. Foile de varza se desprind de pe cotor si se taie in doua, eliminand partea tare din mijloc. Daca sunt prea acre sau prea sarate se tin o jumatate de ora in apa rece. Foile foarte mari se taie in mai multe bucati aproximativ egale. Mijlocul verzei nu mai are foi bune de umplut. Acestea se toaca marunt si se pun pe fundul vasului in care se fierb sarmalele, impreuna cu bucatile de kaizer si sorici. Umplutura se pune pe foaia de varza in cantitate potrivita: nici prea multa, ca sa nu se desfaca la fiert, nici prea putina, ca sa nu fie in mijlocul ruloului in interior si se asaza sarmalele una langa alta, fara a lasa spatiu intre ele, in straturi. Intre straturi se presara varza tocata, se pun boabe de piper, foi de dafin sau samanta de marar. Deasupra se asaza, ca si la fund, un strat mai gros de marar. Se umple oala cu apa fierbinte si se da la foc domol, de preferinta nu direct pe flacara. Vasul in care fierb sarmalele trebiue sa fie incapator, in asa fel incat, dupa ce s-a pus ultimul strat de varza, sa mai ramana putin spatiu, fiindca sarmalele se umfla la fiert in prima jumatate de ora. Dupa ce au dat in fiert, se adauga sucul de rosii (sau pasta de tomate diluata cu putina apa calda). Sarmalele se dau apoi la cuptor, unde sunt lasate la foc moale cateva ore, pana scade zeama. Se servesc fierbinti, cu mamaliguta calda si eventual cu smantana sau iaurt, intre gustari si friptura. Se pot decora doar cu ardei iuti intregi si cu marar verde tocat marunt.
Jambon
1 pulpa de porc (5 kg), 400 g sare, 12 g silitra, 10 boabe piper, 2 boabe ienibahar, 2 capatani usturoi, 50 ml otet, 750 ml vin sec, 2 foi dafin
Se tavaleste carnea prin sare si se pune intr-un vas incapator la racoare (de preferina intr-o camera rece, nu la frigider si in nici un caz la congelator) laolalta cu boabele de piper si, ienibahar, cu usturoiul curatat si taiat, otetul indoit cu apa, vinul si foile de dafin. Silitra se presara deasupra. Timp de zece zile, carnea se intoarce din cand in cand in sos, dupa care se scoate din vas si se atarna la zvantat o zi. Apoi se pune la afumat trei-patru zile, dupa care se poate pastra la rece sau se poate fierbe in apa cu putina sare pana cand se inmoaie. Se lasa sa se racoreasca in apa in care a fiert. Se scoate osul, se scurge bine carnea si se pune la presa intre doua capace de lemn (peste cel de deasupra se aseaza o greutate) pana se raceste bine si se intareste. Jambonul se serveste taiat in feliute subtiri, ca gustare.
Caltabosi
Inima, plamanul, splina porcului, mure de la gatul porcului, 500 g orez, sare, piper, ienibahar, 2 cepe , 150 g usturoi, intestine de porc.
Se fierb maruntaiele in apa rece cu sare. Intre timp, se spala orezul si se pune la fiert atata cat sa se inmoaie, fara sa infloreasca. Maruntaiele fierte se scurg, se lasa sa se raceasca si se taie marunt cu cutitul, dupa care se amesteca cu orezul si cu cele doua cepe calite in untura. Compozitia se potriveste de sare si piper, i se adauga un praf de ienibahar si se amesteca pana devine omogena. Intestinele, bine spalate cu apa rece si curatate cu muchia cutitului, se umplu cu tocatura, se leaga la capete, se inteapa ca sa nu plesneasca in timp ce fierb si se dau la foc potrivit in apa in care au fiert maruntaiele. Cand sunt gata, caltabosii se scot si se scurg. Se pot servi ca atare sau prajiti in untura, calzi, cu hrean sau cu mustar.
Pentru copii - cum să fii prietenul lui Mos Crăciun
Ajută-ţi părinţii la treburile casei fără să te plângi
Strânge-ţi jucăriile dupa ce ai terminat joaca şi pune-le la locul lor fără ca cineva să-ţi ceară asta
Fii politicos, spune întotdeauna "te rog frumos" când ceri ceva şi "mulţumesc" când obţii ce ai cerut
Spală-te pe dinţi şi pe mâini de câte ori este nevoie şi ai grijă întotdeauna să fii curat
Poartă-te frumos cu ceilalţi copii şi stai departe de certuri
Nu te supăra şi nu plânge când părinţii nu-ţi oferă ceea ce doreşti
Mos Crăciun ştie dacă eşti respectuos, daca îţi asumi responsabilitatea pentru faptele tale, dacă eşti prietenos şi îngăduitor cu ceilalţi, dar mai ales dacă eşti cinstit
Pentru copii - Secretele lui Mos Craciun
Renii lui Moş Crăciun pot să zboare pentru că mănâncă cereale magice.
Moş Crăciun ştie întotdeauna dacă ai fost cuminte cu ajutorul spiriduşilor care lucrează pentru el. Chiar atunci când tu nu ştii, spiriduşii sunt în jurul tău. Uneori, dacă întorci capul repede spre fereastră sau spre un colţ, s-ar putea să-i zăreşti. Dar pentru asta trebuie sa fii foarte, foarte rapid.
Numele renilor lui Moş Crăciun sunt: Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Blitzen şi Rudolf.
Moş Crăciun nu-ţi aduce întotdeauna cadoul pe care îl ceri pentru că el ştie că părinţii tăi nu ar fi de acord cu anumite cadouri.
Bogdan Stoica
Jurnalist, ploiestean, pionier al presei online din Prahova, fondator al acestui site; a coordonat echipa redactionala in perioada martie 2008 - septembrie 2012.
Blog: www.bogdanstoica.ro