Dovezi despre abuzurile la naștere în spitalele publice. Romania a DEPASIT limita nasterilor prin cezariana impusa de OMS

În 2014, 154.083 femei au născut în spitalele publice românești. La întrebarea “Cum ai născut” răspunsurile sunt de două feluri: prin cezariană sau natural/vaginal, când de fapt răspunsurile ar trebui să fie împărţite în trei mari categorii: naştere naturală, naştere vaginală şi naștere prin cezariană. Din păcate, puțini sunt cei care cunosc diferența între nașterea naturală și nașterea vaginală. Naşterile naturale, sănătoase, fiziologice sunt transformate în naşteri vaginale, prin tot felul de proceduri medicale invazive, cum ar fi perfuzia cu oxitocină, ruperea membranelor, epiziotomia, ca să le menţionez doar pe cele mai populare şi traumatizante. Dar, de cele mai multe ori naşterea este transformată într-un act strict medical, chirurgical. Însă, indiferent cum ajungi să naşti, vaginal, care de cele mai multe ori este traumatizant, sau prin cezariană, pentru că nașterea naturală nu prea se practică în sistemul sanitar românesc, femeile îşi pierd total controlul şi încrederea în propriile forţe de a da naştere unui copil.

60% dintre gravide au fost abuzate la naștere în spitalele publice românești

Din 154.083 naşteri în 2014 în spitalele publice româneşti, 44,4% sunt naşteri prin cezariană, restul fiind considerate naşteri vaginale. Din păcate, ne existând niciun mecanism de verificare şi monitorizare a actului medical la naștere în spitalele publice româneşti (nu există ghiduri privind nașterea naturală și nici protocoale care să oblige la implementarea ghidurilor existente), nu avem cum să ştim la câte proceduri este supusă aceeaşi gravidă în timpul travaliului, așadar numărul de epiziotomii, de ruperi a membranelor, sau de perfuzii cu oxitocină este relativ. Cu alte cuvinte, în România există destul de multe abuzuri la capitolul naştere. Ceea ce se întâmplă nu este benefic nici imaginii ţării noastre - care se clasează în topul ţărilor în care recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) nu sunt respectate -, nici pentru femeile din România – care au început a se teme de experienţa naşterii -, nici pentru natalitatea ţării noastre - aflată în ultimii ani pe un trend descendent -, şi nici pentru cadrele medicale româneşti, care îşi pierd credibilitatea şi renumele.

OMS recomandă  o rată a cezarianei între 10 și 15% iar a epiziotomiei de 5% pe țară, ceea ce înseamnă că nașterea vaginală fără epiziotomie ar trebui să fie minim 81% în România. Realitatea însă este cu totul alta, rata nașterilor vaginale fără epiziotomie este de fapt 21%.  Șocul însă abia acum intervine, cănd realizăm că aceste cifre arată practic cum 60% dintre gravide sunt abuzate la naștere!

Scandalos, 10 județe au o rată a cezarienei de peste 50%!

Cu toate că Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă ca procentul de cezariene să se situeze între 10-15% din totalul naşterilor, în România, conform statisticilor, numărul acestor intervenţii a crescut semnificativ în ultima perioadă. Astfel, în anul 2014, aşa cum am mai menţionat, un procent de 44.4% din gravide nasc prin cezariană, cu 10% mai mult decât în anul precedent, respectiv 68.384 naşteri cezariene din 154.083 naşteri. Ratele cele mai mari de naşteri prin cezariană au fost anul trecut în Ilfov (74%), Argeş (65%), Arad (64%), Sălaj (61%), Timiş şi Bucureşti cu 58% fiecare, Brăila (53%), Dolj (52%) şi Buzău şi Albă, ambele judeţe înregistrând un procent de 51% în ceea ce priveşte naşterile prin cezariană. Singurul județ care se apropie de recomandarea OMS în privința cezarienei este Bistrița-Năsăud cu un procent de 17% la un total de 1981 nașteri, pentru că la Spitalul Județean Bistrița s-a înregistrat un procent de 22% nașteri prin cezariană, pe când la Spitalul Orășenesc Beclean 9%, iar la Spitalul Orășenesc Dr. George Trifon doar 1% nașteri prin cezariană, dintr-un total de 367 nașteri. Deci, aceste cifre ne arată că totuși sistemul sanitar public poate respecta cerințele OMS.

România a rămas fără competitori în ce privește cezariana

Astfel, România depăşeşte cu mult recomandarea OMS referitoare la numărul naşterilor prin cezariană - şi nu doar această recomandare -, precum şi majoritatea ţărilor europene la acest capitol. Italia, Ungaria, Portugalia, Polonia, Elveţia şi Germania, care au de asemenea valori crescute ale ratei de cezariană (de peste 30%), încălcând şi ele recomandarea OMS, sunt totuși la mare distanță sub România.

Epiziotomii pe bandă rulantă

OMS recomandă o rată a epiziotomiei pe țară nu mai mare de 5%. Cu toate acestea, procentul nașterilor cu epiziotomie în România este de 61,8% în spitalele publice, mai exact 52.984 naşteri vaginale cu epiziotomie au avut loc în 2014.  De ce Danemarca se poate încadra în recomandările OMS în ce privește epiziotomia și România nu? Este o imagine cât se poate de rușinoasă și este de neînțeles cum Ministerul Sănătății tolerează așa ceva.

Variația mare a incidenței epiziotomiei ilustrează cât de variate sunt practicile medicale la nivel european și ridică întrebări în ce privește integrarea dovezilor științifice în deciziile clinice.

Alarmant, 39 județe din 41 au o rată a epiziotomiei de peste 50%!

Să nu uităm că OMS recomandă o rată a epiziotomiei nu mai mare de 5%. În Sălaj, de exemplu, toate naşterile vaginale din spitalele publice pe parcursul anului 2014 au fost raportate cu epiziotomie, conform CNSISP. Într-o situaţie similară se află şi judeţul Călăraşi unde 94% din 1205 naşteri de anul trecut au fost vaginale cu epiziotomie. Alte judeţe cu număr foarte mare de naşteri vaginale cu epiziotomie în 2014 sunt Alba (82%), Brăila (81%), Covasna (77%), Prahova (74%), Vrancea şi Galaţi fiecare cu un procent de 71%, Cluj şi Caraş-Severin (70% fiecare), Iaşi, Dâmboviţa, Hunedoara (68% fiecare) sau Giurgiu (67%). Deşi naşterile vaginale cu epiziotomie sunt comune şi frecvente atât în ţări mai puţin dezvoltate precum România, cât şi în statele dezvoltate, OMS recomandă reducerea frecvenţei acestor proceduri invazive cu scopul de a reduce riscul contagierii cu virusul HIV. Totodată, în țările civilizate, epiziotomia este considerată o mutilare a organelor genitale feminine!

Obstetrica românească își pierde credibilitatea și renumele

Cel mai evident mod de a determina abuzurile de la naștere este simplă analiză a ratei fără epiziotomie. Spuneam la începutul articolului că dacă România ar fi să respecte recomandările OMS în ce privește epiziotomia, ar trebui să se bucure de o rată a nașterilor vaginale fără epiziotomie de maxim 19%, în schimb ea este de 79%. Cum așa, păi foarte simplu. Dacă OMS recomandă o rată a cezarienei de maxim 15% pe țară, asta ar însemna ca procentul nașterilor vaginale la nivel național ar trebui să fie de 85%. Tot OMS recomandă o rată a epiziotomiei pe țară nu mai mare de 5%, matematic această recomandare se traduce cam așa: 5% din nașterile vaginale ar trebui să fie cu epiziotomie, adică 4% din numărul total de nașteri pe țară. În aceste condiții, România are o rată a nașterilor vaginale fără epiziotomie de 21%, ceea ce este foarte trist pentru că, așa cum am mai subliniat, obstetrica românească își pierde credibilitatea și renumele.

Cea mai bună rată a nașterilor vaginale fără epiziotomie s-a înregistrat în Bistrița-Năsăud și Botoșani, ambele cu 41% în loc de 81%. În rest celelalte 39 județe au rate alarmante ale nașterilor vaginale fără epiziotomie de sub 40%.

În capitală, Spitalul de Urgență Universitar București pe primul loc în ce privește cezariana

În Bucureşti, procedurile invazive au fost, din nefericire în 2014, mult mai multe decât cele non-invazive (66% vs. 14%) în spitalele publice. Totodată, în capitală, s-au născut 13% dintre copiii României. Cea mai mare rată a cezarianei a fost înregistrată de către Spitalul de Urgenţă Universitar Bucureşti (72,4%), acesta fiind şi spitalul cu cele mai multe naşteri în 2014, respectiv 3.610. 

În capitală, Maternitatea Giulești se situează pe primul loc în ce privește nașterea vaginală cu epiziotomie

În ceea ce priveşte numărul de naşteri vaginale cu epiziotomie în capitală, cele mai multe astfel de naşteri au avut loc la Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie "Dr. Panait Sârbu" Bucureşti (Giuleşti) (94%), care este şi cel de-al doilea spital din capitală după Spitalul de Urgenţă Universitar Bucureşti ca şi număr de naşteri, cu 3549 naşteri în 2014.

În România, există 179 spitale publice în care o femeie poate naşte. 50% dintre copiii născuţi în 2014 s-au născut doar în 32 spitale publice. În cadrul celor 154.083 naşteri în 2014, sunt raportate 231.405 proceduri invazive, ceea ce înseamnă că numărul de proceduri invazive raportat la o sigură naştere în sistemul sanitar public este de 1.5. Această cifră nu spune altceva decăt faptul că obstetrica românească ne îndepărtează de firesc, practic, ne fură nașterea.

Totuși, de remarcat și faptul că rata cezarienelor este mult mai mare în zonele urbane, ceea ce ne arată faptul că nu trebuie exclusă ipoteza conform căreia multe cezariene se fac la cerere, bazăndu-se pe principiul "plătesc și scap." Fapt la fel de trist și de scandalos.

“Prima oară când am asistat o naștere acasă, m-am speriat de mama focului. Până atunci, nu mai văzusem nicio femeie atât de puternică. Nașterea este putere. Și dacă iei această putere de la o femeie ca să o dai medicilor, te legi pe viață de această femeie. O să vină la tine de fiecare dată când are crampe menstruale, sau de fiecare dată când copilul ei răcește.” Dr. Marsden Wagner, fostul director OMS Departamentul de Medicină Mamă - Copil.

În toate țările civilizate, moașele sunt specialiștii fiziologiei, ai prevenției și a celor mai bune rezultate privind sănătatea mamei și copilului. Romania formează moașe cu licență, dar din păcate, acestea nu au posturi în spitale, nu au cabinete unde pot urmări sarcina, din cauza lipsei normelor de aplicare a ordonanței 144/2008. Dacă și în România s-ar respecta meseria de moașă, dacă nașterile ar fi asistate de adevărații specialiști ai actului fiziologic al nașterii, moașele, dacă obstetrica ar interveni doar în caz de urgență, atunci și doar atunci România va putea să se apropie de cerințele OMS.

"În timp ce moașele au încredere în corpul femeii, se folosesc în mare doar de asistența low-tech a propriilor lor mâini și înțeleg importanța păstrării normalității, medicii obstetricieni, în general, nu au încredere în corpul femeii, în schimb, folosesc la greu medicamente și aparatura high-tech și se concentrează pe exercitarea anormalității. În concluzie, dacă nașterea voastră este asistată de un obstetrician chirurg foarte bine instruit  este la fel de sensibil ca și când ai angaja un chirurg pediatru pe post de bonă pentru copilul tău sănătos de 2 ani. La fel cum chirurgul obstetrician îi face o perfuzie cu oxitocină gravidei sănătoase ca să-i grăbească travaliul, așa și chirurgul pediatru pe post de bonă al copilului tău sănătos se va concentra pe managementul medical: atunci când micuțul tău de 2 ani obosește și devine agitat, chirurgul pediatru îi va face o injecție ca să-i grăbească procesul de adormire. Rezultatul? Pe de o parte, vei obține medicalizarea nașterii (dar, nu uita faptul că nașterea nu este o boală), cu o mulțime de intervenții riscante inutile și asistență medicală foarte costisitoare, iar pe de altă parte vei obține medicalizarea copilăriei (vârsta de 2 ani nefiind nici ea o boală), cu intervenții riscante inutile și o bonă foarte scumpă."