Poate cel mai frumos mesaj de multumire adresat unui medic. Dr. Radu Crăciun (Hematolog Schuller Ploiesti) continua sa spulbere mitul "spitalelor-groazei pline de medici şpăgari"
Dr. Radu Craciun este, fara doar si poate, unul dintre putinii medici ploiesteni pe care pacientii si-ar dori sa ii revada... de drag! Sunt multe marturii ale fostilor sai pacienti care reusesc sa redea increderea oamenilor in actul medical neviciat si in bunatatea, omenia, cum spunem multi dintre noi, unui medic.
Pe dr. Radu Craciun, medic primar Hematologie in cadrul Spitalului Municipal Ploiesti, pacientii il considera in primul rand un prieten si un bun ascultator. Pana la diagnostic si tratament, pacientul aflat intr-un moment delicat din punct de vedere al sanatatii isi doreste sa fie ascultat si inteles. Iar medicii care isi mai gasesc timpul si rabdarea pentru asta sunt, sa recunoastem, o raritate.
Asa cum spuneam, marturiile despre calitatea profesionala si umana a dr. Craciun se tot aduna, iar noi vom prezenta astazi una dintre ele, marturie care ne-a impresionat si pe care o consideram poate cel mai frumos "Multumesc!" spus de un pacient medicului sau.
Redam mesajul integral, cu speranta ca tot mai multi medici prahoveni vor ingrosa randurile in tabloul de onoare:
"Sunt oameni în fața cărora pălăria se ridică singură...
Trăim într-o societate perversă și pervetită, injustă, incoerentă şi fără miez, în care încercăm să facem orice altceva pentru a uita de grijile şi de nevolniciile care ne guvernează de vreo 31 de ani încoace. Dar nu despre acestea vreau să discutăm, ci despre noi, cei care respirăm, încă. Şi spun respirăm, nu trăim... Despre noi care am iubit de copii şi mai avem şi acum gândul laptelui abia susurat din frumuseţea mamei. Despre noi, cei care-am iubit şi iubim frumosul şi arta şi iubim curățenia între oameni și încercăm să alinăm oamenii, despre noi cei care înnobilăm prin trecere și mireasmă această parcurgere, dată nouă. Despre acești oameni minunați vreau să vorbim și să ne bucurăm împreună că încă mai există și curățenie și faptă nobilă și interes față de aproape și dragoste și pasiune pentru celălalt. Ne-am înstrăinat nefiresc și asta se vede, ne-am îndepărtat nefiresc de noi înșine și asta se simte, societatea te macină prin inconsecvența ei și noi suferim. Suntem atât de singuri şi atât de goi. În noi ţipă foamea cuvântului pentru celălalt şi totuşi suntem refractari la bunătăţile oferite de un alt om. Suntem reticenţi şi parşivi, suntem răi fără cunoaştere, suntem sublimi în neputinţa noastră de a percepe. Suntem oameni. Supuşi, firesc greşelii şi fricii şi temerei, dar oare nu ne putem ridica peste aceste racile ale sufletului nostru? Nu putem domina cu puterea credinţei noastre situaţii, deloc conflictuale, favorabile nouă, în toată măsura? Nu, pentru că există un tembelism profund, al omului necitit, sau crescut cu teamă, netrecut prin evenimente, al omului incapabil de sincerităţi multiple şi de angajament fără plată. Omul nu prea poate să înţeleagă cum cineva îi dă ceva cu titlu gratuit, când cineva se sacrifică pentru el, cu prețul unor eforturi majore. Dacă ei nu o fac din varii motive meschine îl suspectează pe altul când ajunge să dăruie. Sunt oameni care-și sacrifică timpul lor, talentul lor, starea materială, chiar şi sufletul lor pentru a binecuvânta lumea să fie mai bună, mai sănătoasă, mai puternică. Aceștia sunt oamenii de care vom vorbi, dragi ai mei cititori, în cele ce urmează, aceștia sunt oamenii pe care i-am întâlnit la un final al meu de existență – am 60 de ani -și cărora vreau, în calitatea mea de scriitor și formator de opinie să le mulțumesc și în numele meu și în numele celor pe care aceștia îi susțin întru sănătate prin conduita lor de excepție. Bunul simț îți spune că tot ceea ce au făcut și fac acești oameni este peste limita datoriei împlinite, este dăruire și grijă și drag și deși avem senzația că toate ni se cuvin, ar trebui să știm că nu este așa...Faptul că s-a reușit o îmbunătățire a vieții în spital, o acumulare benefică pacienților, o relaxare și o detensionare pentru tot omul bolnav nu vine din senin, este rodul unei munci, al unei zbateri capabile să împingă înainte procesul instaurat în unele dintre așezămintele de sănătate care beneficiază de mintea și fapta unor oameni destoinici ca cei asupra cărora mă voi apleca... Trebuie să mulțumim cu puterea ființei noastre acestor oameni care îmbracă imposibilul într-o realitate palpabilă. Să depănăm acum povestea, care astăzi este a mea, mâine îți va aparține ție sau oricui, de dorit fiind să extragi din ea lucrurile bune care s-au petrecut și pe care am simțit să le scot la iveală, pentru că încă mai avem oameni în acest județ cu care să ne mândrim. Oameni demni de acest apelativ. Faptul că nu mă simțeam bine, m-a dus firesc la doctor, acum vreo lună de zile, unde am găsit înțelegere la un Om pe care nu-l mai văzusem niciodată și căruia i-am împărtășit necazul meu. Un bărbat tânăr, înalt, debordând de energie, curat în privire și fără ezitări, unul din acele tipuri de oameni din cadrul cărora mi-a plăcut și mie să fac parte, omul care nu calcă de două ori în același loc, căruia nu-i place să curgă inutil timpul, supunându-l propriului interes, mi-a propus, pe loc o formulă de start a unei lungi proceduri ce avea și are să continue în timp, dar trebuia firesc, începută. Am acceptat fără ezitare, urmare acelui comportament degajat, dar grijuliu și atent. Astfel, bulgărele a luat-o la vale cu mine prins în el pentru a-l face împreună cu Domnul Doctor Crăciun Radu Adrian (Medic Primar, Șef Secție Hematologie la Spitalul Schuller) Om de Zăpadă, împlinind astfel, cu timpul, tratamentul dispus cu așteptările nevinovate ale pacientului. Aflând că voi fi internat, m-au apucat părerile de rău, sătul fiind de atâtea nefericiri și dezumanizări ce se petrec televizat în spitalele noastre și peste tot...Încărcat de emoție am pășit pe holurile Secției administrate de Dânsul, făcându-mi-se cele trebuincioase unei bune colaborări medicale. Întrucât cunoștințele mele în și despre medicină sunt la un nivel necorespunzător, nu-mi permit să emit judecăți asupra actului medical asupra căruia s-a oprit Domnul Doctor, nu înainte de a mă fi consultat, măcar ca neinițiat. Mi-a oferit posibilitatea discuției, aceea de a mă simți om care este băgat în seamă și i se solicită opinia și pentru asta i-am mulțumit cu tot dragul inimii mele, fără să-i mărturisesc. Ceea ce am găsit în această Secție a întrecut orice formă de realitate pe care o speram să existe și pe care mi-aș imaginat-o, totul era exact ca un metronom , fiecare știa ce are de făcut, fiecare era acolo unde era chemat, se vorbea elegant și frumos, fără jigniri, fără patimă, cu durere uneori și teamă să nu se deranjeze nimeni. Doamnele Asistente, cu care am mai și discutat, aveau noțiuni clare și solide despre cele ce trebuiau să facă, urmare indicațiilor venite de la Domnul Doctor Crăciun Radu Adrian - și numele îi este predestinat acestui om cu puteri luate dinăuntrul sufletului său doritor de noi începuturi - și de la Doamna Doctor Măndescu Diana Antoaneta ( Medic Specialist) alături de care își desfășoară activitatea, și cu care se observă lesne se completează cu stil și grație. Doamnele Infirmiere, cu o dexteritate și înțelegere de invidiat te îndrumau dacă aveai vreo problemă cu patul, curățenia sau de orice legat de compentența dânselor. Curățenia, de care mă temeam atâta, s-a dovedit una exemplară, atât în camere de toaletă, cameră de cazare, holuri, etaje, scări, peste tot. Masa se aducea în curățenie și liniște, ca într-un ritual sărbătorit zilnic. Totul era ca un pahar de cristal capabil să creeze emoție la atingere. Totul se petrecea ca într-o mică familie, una care se respectă și se înțelege, bucurându-se fiecare că poate ajuta în vreun fel.Totul, mi-am zis după regulile și învățămintele unor oameni lucizi, blânzi, hotărâți și curați atât ca Doctori cât și ca Manageri. Aveai senzația, la început, că trăiești înregimentat militar, dar repede sesizai că toate aceste efecte și produse ale comportamentului uman veneau dintr-o bună pricepere, înțelegere și aplicare a celor ce fuseseră propovăduite de Conducătorii Unității, așa de adânc implementate erau obiceiurile și cutuma locurilor. Am mai fost și pe la alte spitale în vizită la diverși bolnavi, dar ceea ce am văzut aici, în câteva zile de ședere m-a impresionat plăcut și cu emoție cumplită abia am așteptat să ajung acasă să pot scrie, chiar bolnăvior, despre acești oameni, pentru ca urbea noastră să-i cunoască așa cum merită, să-i iubească și să-i cinstească chiar și atunci când nu au nevoie de serviciile dânșilor. Nelăsând totul la acest stadiu, deși mai mult decât benefic la ora actuală, nerenunțând la performanță și în beneficiul sănătății pacientului, Domnul Doctor Crăciun și Doamna Doctor Măndescu au proiecte de viitor care lasă să se întrevadă o situație care ne oferă o speranță în plus căci până la urmă omul nu are nevoie de multe, dar cel mai adesea simte nevoia vrăjii date de puterea speranței. Nu credeam să mai văd minuni și frumuseți epice de asemenea dimensiuni, dar mă bucur, deși bolnav, că v-am putut oferi o istorie scurtă a unor fapte care încununează munca unor Oameni de Valoare. Mulțumim că ne oferiți totul prin munca și devotamentul Vostru și deși povestea continuă, poate și pentru mine, mă bucur că v-am cunoscut și că am reușit să tușez un portret al faptelor frumoase ce se petrec într-o instituție oblăduită și binecuvântată de Oameni ca Dumneavoastră. Mulțumesc.
Dan Minoiu – Scriitor".
Admin.A
www.PH-online.ro a fost înfiintat în 2008, ca prim cotidian online al Prahovei. De atunci, publicatia Ph-online.ro se pozitioneaza pe primul loc in topul celor mai citite ziare online ale Prahovei, conform Trafic.ro, inregistrand peste 1.000.000 de afisari ale stirilor, in fiecare luna.
Daca ai surprins ceva interesant in localitatea ta, trimite-ne povestea insotita de imagini pe adresa de
Contact: