Asa zisa scrisoare deschisa semnata de fosta presedinte a PNL Ploiesti, doamna Catalina Bozianu este, cronologic, ultima zvarcolire a fostei puteri portocalii.

In calitatea sa de membru PNL, sa nu mai spunem in aceea de fost presedinte al organizatiei municipale, doamna Bozianu trebuia sa cunoasca macar detaliul ca si-a pierdut calitatea de membru de partid din chiar momentul in care s-a inscris in PDL, adica de foarte mult timp. Daca recapitulam transferurile din PNL in PDL vom constata ca cele mai vehemente voci impotriva actualei conduceri au fost : Adrian Semcu, Catalina Bozianu, Razvan Lungu, Adina Chitu, Costel Horghidan si altii care azi fac parte din cadrele de nadejde ale democrat-liberalilor condusi de Roberta Anastase si Andrei Volosevici, atunci cand ultimul mai da prin Ploiesti.

Acesti oameni sunt profitori fara scrupule si ar vinde orice pentru a avea acces la putere, cu atat mai mult gasisera de cuviinta sa vanda partidul nostru. Asa cum am mai aratat, daca am fi continuat pe linia trasata de fosta conducere, Partidul National Liberal ar fi fost o anexa a oricarui partid care ar fi oferit avantaje personale fostilor nostri lideri. Azi suntem un partid unit, puternic, curat si cu oameni de nadejde, aliat sincer si onest cu Partidul Social Democrat in cadrul USL, cu o conducere combativa si facem tot ceea ce este posibil pentru a recastiga Ploiestiul si a il reda locuitorilor acestui municipiu.

Iar adversarii nostri stiu acest lucru si sunt in mare panica. Si daca tot ce pot face pentru a contracara ascensiunea fulminanta a PNL in politica judetului Prahova si a municipiului Ploiesti este sa publice o scrisoare deschisa a unei doamne care a ales traseul politic fata de onestitatea in fata colegilor de partid, noi suntem linistiti ! Alaturati-va lui Andrei Volosevici stimata doamna, pentru ca in iunie veti ramane impreuna acasa !

Când au sărit consilierii USL (cei adevăraţi, nu cei cu interesul poporului în gură şi chifteaua în buzunar) la gâtul primarului, pe motiv că nu prea era normal să mai suplimenteze banii pentru deszăpezire cu vreo juma’ de milion de euro, au apărut unele specimene politico-neanderthaliene, care au bătut toba în urbe, cum că la mijloc ar fi interesul cetăţeanului. Preocupaţi să-şi numere gologanii câştigaţi necinstit pentru votul dat împotriva partidului căruia (încă) îi aparţin, au uitat însă să precizeze cum se numeşte cetăţeanul, lăsându-ne pe noi să ne batem capul. Cu o abnegaţie demnă de o cauză mai bună, s-au apucat indivizii, cu feţe de bunici, să cotcodăcească pe la posturi de televiziune cu trafic redus şi la ore care să le asigure concurenţa cu meciurile de fotbal din liga a 3-a spaniolă. Parcă se încerca reeditarea hitului „Bunica bate toba”, cu care fraţii noştri moldoveni făcuseră o figură frumoasă la Eurovision. Hai că ştiţi… băieţii de la Zdob şi Zdub.

Şi a venit zăpada… Cum Dumnezeu nu este portocaliu şi probabil supărat că nu prea l-a văzut pe primar aprinzând o lumânare, pe la vreo depunere de coroane, sau făcând orice altceva ce ar putea avea legătură cu divinitatea, s-a hotărât să pună la încercare administraţia locală ploieşteană cu ceva omăt. Evident că, la gradul de înţelegere al conducătorilor urbei, zăpada a prins pe nepregătite tot ce trebuia să mişte în domeniu. Şi, până la urmă, era februarie şi nimeni din primărie nu se mai aştepta să ningă, mai ales că nu aprobase J.O.! Nici măcar cei ce formează celula de criză nu înţelegeau! Ptiu, Doamne, că am zis celulă!

Ca răspuns la dezlănţuirea naturii, au ieşit pe bulevarde trei-patru utilaje obosite pe care, cu siguranţă, nici un om de bună-credinţă şi cu ceva înţelepciune în ţeastă nu le-ar fi folosit, fără teama de a-i fi bătut obrazul. Spre disperarea ploieştenilor, se deplasau cu cea mai mare viteză în trafic, cu lamele ridicate, în echipe de câte două, evitând pe cât posibil neaua şi amintind de lamele de ras Gillete. Numai că, la asemenea hodoroage de utilaje, ce zapadă rata primul utilaj era bineînţeles ratată şi de al doilea. Iar dacă nu o ratau, urcau zăpada pe trotuare, să se bucure şi pietonii de o iarnă veritabilă. Direct pe ei. Şi iată aşa s-a patentat noua tehnologie de deszăpezire, care va face ca primarul actual să intre în istorie ca Primarul Jilet: curăţ strada, dau cu sare şi de voi în cot mă doare, sui zăpada pe trotuare!

Treaba făcută de mântuială trebuie însă plătită regeşte, mai ales dacă este făcută de prietenii de la partid. Nu-i dă mâna oricui să se bată cu stihiile naturii. Şi, dacă stăm bine să ne gândim (ei), trebuie să plătim (noi) şi o primă, pentru profesionalismul firmei de deszăpezire. Nu îşi fac probleme portocaliii, deoarece au sprijinul unor „opozanţi” care nu mai ştiu cum să îşi ţuguie buzele, ca să iasă sărutul dosului perfect, să aibă şi ei ceva de ronţăit. Se aude prin târg că va urma o suplimentare a sumelor destinate lucrărilor de iarnă. Băi, dar chiar merită, că prea au fost băieţii profi!

Iar acum, după prestaţia cu deszăpezirea, se aude şi că a început muzica în primărie, pentru alegerile care vor veni. Zic băieţii că vor sparge piaţa cu noua echipă muzicală care se cheamă Hotz şi Zdup, urmând să se cânte atât solo, cât şi în formaţie. Cine dă pe goarnă un solo ar putea scăpa de formaţie, varianta din urmă fiind realmente mai nasoală. Cei care-i ascultă şi îi vor vota sunt din public, de la DNA, iar pentru o melodie bună, potrivit regulamentului de votare, se acordă între 5 şi 20 de puncte. Fără suspendare!

In una din aparitiile mele bloggeristice (locurile acelea in care laolalta oameni interesati, oameni plictisiti si injurataci isi exprima ideile) aratam ca Romania si-a depasit conditia modesta in istorie doar cand a implementat managementul german in viata sociala. Nu sunt un filogerman, dar trag cu ochiul la ei si inghit in sec. Ordine, disciplina si respect. Un prieten imi spunea ca Germania de azi este asa dupa 60 de ani de amenzi aplicate strict si fara menajamente.

Cu sau fara amenzi, cu legi scrise sau doar ale bunului simt, Germania functioneaza ca un sistem rezonabil in care cetateanul beneficiaza de respect si normalitate. In antiteza cu Germania, Romania ofera zilnic mostre colosale de nesimtire si lipsa de bun simt. In tara in care 180=70 si unde minciuna este ridicata la rang de politica guvernamentala, legea este facultativa, hotul este intotdeauna negustor cinstit deoarece niciodata nu este prins, iar ordinea constitutionala este la cheremul unor persoane care vor intra in istorie pe usa pe serviciu. Politicianul roman a devenit printr-o metamorfoza damboviteana un individ nesimtit, marlan si neam prost.

Ati vazut ca nici lucrurile scumpe nu stau bine pe ei ? Marlania le emana prin toti porii si devine toxica in jur. Infumurarea si dispretul fata de cetatean completeaza un tablou burlesc. Cetateanul conteaza doar ca “donator de vot” si asta odata la 4 ani. Nesimtirea politicienilor a atins cote alarmante care pun in pericol insasi integritatea statului roman. Insa nimeni nu a analizat aceasta problema si din perspectiva cetateanului de rand.

Acei oameni simpli, care au de suferit din pricina hachitelor nebunesti ale unor politicieni cu mintea incetosata de putere, acei oamenii care sufera zilnic si care, in cursa lor prin viata, se simt tot mai singuri, umiliti si nebagati in seama. Acestora, politicienii le-au ramas datori. Si nu vor putea sa spele aceasta rusine decat atunci cand vor putea sa rosteasca, cu capul plecat si credinta in suflet : Sa traiesti Maria Ta, cetatean roman !"

George Botez, PNL Ploiesti

J.O. şi-a tras prim-ministru SIE

10.02.2012

Scos din colecţia primăvară-vară de prim-miniştri a casei de modă J.O. Băsescu, Mihai Ungureanu are un mare ascendent asupra românilor. Dacă românii nu îl cunosc decât din prestaţia acestuia de ministru de externe, în schimb, dl. Ungureanu îi cunoaşte pe toţi. Sau, cel puţin, din perspectiva postului ocupat de acesta înainte de a fi fost propus prim-ministru, avea posibilitatea să-i cunoască, având acces la dosarele conaţionalilor care, în viziunea lui Băse, i-au cam sabotat, în ultima vreme, puterea. Scos din jobenul prezidenţial ca un iepure în bătaia puştii, Ungureanu este un tip rasat, elegant şi cu discurs, într-o vizibilă antiteză cu ăla micu’, cu limba lui de lemn nefasonat şi cu apetenţa sa extremă pentru coasă şi lopată.

Evident că SIE, ca serviciu responsabil cu spionajul, nu este de lepădat, într-o ţară normală, în care se respectă obiectul muncii. Spionii sunt, prin definiţie, persoane veroase, care desfăşoară o activitate puternic anti-românească, iar prin ceea ce fac sau doresc să facă reprezintă un pericol pentru ţară. Dar parcă această definiţie se mulează extrem de corect şi pe activitatea guvernului Boc, cel de nimic bun făcător. Şi, atunci, ce să înţelegem? Că domnul Mihai Ungureanu a venit pe post de James Bond, să cureţe România de rele şi răuvoitori? Dacă ar fi fost aşa, mult l-am fi iubit pe acest domn. Însă, prezenţa lui alături de marii strategi şi conducători ai neamului, cum ar fi Nuţi, Funeriu şi alţii de asemenea calibru, nu îl face decât o copie a lui Boc, un Boc mai înalt şi mai prezentabil, fără a fi însă şi agreabil pentru poporul român.

Dacă înălţimea îl deosebeşte de Boc, asemănările sunt izbitoare.Şi cel mic şi cel înalt sunt jucăriile lui J.O., Ungureanu fiind continuatorul operei boccesciene.De vreo câţiva ani, ne tot întrebăm unde a dispărut societatea civilă şi unde ar putea fi specialiştii acesteia? Unde sunt ascunse personalităţile prin a căror activitate ţara ar putea scăpa? După alegerea lui Ungureanu drept „catindat” de prim-ministru, avem dovada clară că nimeni din sfera puterii actuale nu este dispus să acorde o astfel de şansă specialiştilor. Puterea este şi trebuie să rămână apanajul unui număr limitat de persoane, după vajnicul model rusesc. Rotirea cadrelor este crezul determinant în stabilirea succesiunii la putere, joc extrem de periculos, într-o societate democratică.

Concluzia este că J.O. Băsescu nu a învăţat nimic din manifestările din Piaţa Universităţii. Ce vrea poporul? Schimbare şi o reală democraţie, care să ţină cont că dreptul românilor la o viaţă decentă este unul constituţional şi nu unul care să fie la cheremul marinarului. Iacă schimbare, dragii mei! Şeful spionilor, propus prim-ministru! Tipic românesc!

Criza prezidenţială a făcut ca actuala putere să comită încă o greşeală enormă. Ţinut în rezervă ca posibil candidat la preşedinţia României în anul 2014, Mihai Ungureanu a fost aruncat în cuşca cu lei, având la dispoziţie doar câteva luni, ca să facă din economia românească bici, dacă parlamentul va vota învestirea sa. Este evident că, în afară de o amărâtă de sută de lei aruncată în batjocură bugetarilor sau pensionarilor, altceva nu poate face. Nu are nici timpul necesar şi nici susţinerea vreunei echipe de tehnocraţi adevăraţi, care să-i arate drumul de urmat. Ca atare, şi el este un pion pe care J.O. Băsescu l-a aruncat la sacrificiu, pentru a îndepărta PDL-ul de pericolul real în care s-a afundat prin hăcuirea românilor. Şi pentru a-şi asigura liniştea ultimelor sale zile politice.

La acest moment, domnul Ungureanu stă la mâna UDMR pentru a fi învestit. Iar dacă ungurii aprobă, ne va conduce Ungureanu, cu J.O. în spatele său. Ce vremuri trăim, domnilor, ce vremuri!

George Botez

Cam sensibili ministrii propusi ai noului cabinet James Bond. Cum au inceput oponentii sa-i mistocareasca un pic, cum au inceput sa renunte la nominalizari. Ce o fi asta, sa demisionezi dintr-o propunere, numai pe la PDL se stie. Daca doamna Vass, ajunsa peste noapte mare avocata de succes, nu stie diferenta dintre watt si volt, asa cum s-a sustinut, asta inseamna ca trebuie sa fie la Economie si nu sa refuze propunerea. Pentru ca, la Economie, trebuie sa ai stiinta doar de diferenta dintre leu si euro, eventual sa mai studiezi un pic si pe la lira sterlina sau dolar. Si sa urmaresti paritatile, sa nu te insele mujicii de investitori cand executa parandaratul. In rest, de economia Romaniei, se ocupa bunul Dumnezeu !

Marea lupta in interiorul noului guvern propus se duce pentru titlul de „miss Elena Udrea”, deoarece, se pare, ca deja nu se mai poate in Romania fara o astfel de printesa. Candidata principala la acest titlu este propusa la Munca, Claudia Boghicevici. La prima vedere, promite. Promite lui Basescu ca o sa faca tot ceea ce poate sa nu-i lipseasca Nuti. Acum, ramane de vazut daca abandonarea Elenei Udrea este chiar reala, deoarece, pe gaura cheii s-au auzit, noaptea trecuta, tipete isterice ale susnumitei, indepartata intempestiv de la borcanul cu miere.
Mai departe, personaje care nu spun nimic, nu promit nimic, nu garanteaza nimic si care, fara a le exclude competentele, probabil ca mai aveau de rontait vreo zece ani ca mana a doua, pe langa mai marii zilelor de azi.
Iar deasupra lor, tronand in inaltul sferelor celeste, cu alura sa de star de cinema, apare James Bond, ca prim ministru. Cu guvernul gata servit de altii, preparat marinareste, la foc mic, Ungureanu a trecut pe la Cotroceni, macar sa aiba cineva amabilitatea de a-i prezenta ministrii propusi si sa incerce sa le tina minte numele pana la votul in Parlament.
Ce fel de guvern ar putea fi acesta, nu am idee. In lipsa unor oameni consacrati si care nu au vrut sa aiba de a face cu cea mai drastica prabusire a Romaniei, de la al doilea razboi mondial incoace, acest guvern apare ca unul de gradinita, creat special pentru a fi trantit.
Mai oameni buni, chiar nu va este mila de Romania ?

George Botez

J.O. nu se lasă.Sunt contrariat de veselia unor analişti politici care, în fiecare zi, numără orele regimului Băsescu Traian, cu frenezia unui comentator de sport care aşteaptă fluierul final izbăvitor. Problema cea mare a naţiunii române este că arbitrul meciului, ţinând în gura-i băloasă un fluier portocaliu, a apucat să anunţe o prelungire de 6 luni a meciului PDL vs poporul român. Iar acum, huiduit de tribune, a revenit forţat la o desfăşurare normală a jocului şi la un timp regulamentar, fapt care se vede că-i creează nopţi albe şi mari emoţii.

Când Băsescu J.O. Traian a înţeles că nu are scăpare, a început să îşi joace ultimele cărţi: Boc la colţ, PDL-ul criticat, scoţând din mânecă pretinsul său as: critica adresată întregii clase politice. Asta este ca şi cum ai susţine că principala cauză a divorţului este căsătoria. Şi a început să turuie despre nemernicia politicienilor, cu o anvergură şi o abnegaţie pe care nu le avea atunci când românii cerşeau disperaţi îndurare acestui regim politic. Urmărind să asigure cetăţeanului nu cele necesare traiului, ci doar scârba pentru clasa politică, în aşa fel încât să îl îndepărteze de urne la alegerile ce vor veni, J.O. a uitat un lucru esenţial. Că şi el, la rândul său, este un politician. Şi nu unul oarecare, ci unul fruntaş la belit colegi de partid şi adversari politici. Cu mâinile pline de mizeria politicii pe care o critică. Şi chiar un tip penibil care, ca ultimă soluţie de a-şi asigura scăparea, începe să îşi devoreze propria-i creaţie politică, PDL-ul, deoarece se gândeşte că îşi va face o altă jucărie politică, aidoma unei râme care se regenerează mereu, dacă nu-i tai capul.

Ce este extrem de grav este faptul că Băsescu s-a multiplicat, în mod firesc, în mii şi mii de oameni care tind să-i copieze stilul samavolnic. Crescând în pepiniera de partid noi politicieni, el le-a asigurat o educaţie politică aptă să-i facă indezirabili în orice construcţie democratică. S-a văzut clar, de această dată, că PDL-ul este un partid slab, umflat cu pompa după modelul securisto-comunist, cu un singur conducător, o singură minte şi zeci de mii de executanţi devotaţi. Unii au considerat aceasta ca fiind un avantaj. Însă, organizarea portocaliilor, bazată pe stupizenia practicanţilor săi politici şi pe o lipsă vădită a oricărei libertăţi şi iniţiative personale, este, în aceste momente de criză, craca de care va fi agăţată funia de către electorat.

Să mulţumim cerului că românii au rezistat până acum, că avem semeni care ne-au redat speranţa şi că, nici în aceste momente de cumpănă ale existenţei noastre, nu ne-a părăsit simţul umorului. Mai mult, ospitalieri şi binevoitori, românii au decis ca, în Piaţa Universităţii, să-l cinstească pe dom’ preşedinte cu una mică, aşa, mai “de luxe”. Manifestanţii au pus mână de la mână şi au cumpărat pe datorie o sticlă de uischean din cel mai fin, poate, până la urmă, se hotărăşte Traian să apară. I-au luat o sticlă de J.B. Şi, ca să afle omul, au făcut o pancartă, pe care o arată la TV şi pe care au scris J(os) B(ăsescu)!

Iar acum, la final, trebuie să fac o precizare, pentru cei care nu au înţeles de la ce vine prescurtarea J.O., introdusă în numele complet al preşedintelui, prescurtare pe care o folosesc, cu mare plăcere, de vreo două săptămâni. Cum de la ce? Dar de Jocurile Olimpice nu aţi auzit? Sau credeaţi că este de la…

George Botez

Deci, asa cum ma asteptam, guvernul meu a tacut la minunatele cuvinte ale francezilor, cuvinte prin care acestia ne laudau si isi declarau simpatia netarmurita fata de neamul romanesc !

Tacerea guvernamentala mi-a dat aripi, ca Red Bull-ul si m-a facut sa ma gandesc la o revansa in fata francezilor. Si atunci, ce revansa mai reusita ar fi fost posibila decat meciul de fotbal de pe Arena Nationala, cand le-am facut viata amara francezilor ? Nu cu fotbalul. Cu terenul ! Mintea mea a inceput sa contureze scenarii tip Sergiu Nicolaescu, sa dezvolte fantezii ! Doream revansa, dar nu era usor !
Intradevar, era greu de conceput ceva mai convingator decat gazonul de pe terenul de fotbal. Si sunt sigur ca francezii nici macar nu au priceput mesajul romanilor, la “firul ierbii”, pentru ca ei, din fire, nu sunt glumeti. Se stie ca singurele glume ale francezilor sunt autoturismele pe care le fabrica ! Si asta li se trage din primul razboi mondial, cand au strans o intreaga armata formata din bravii ostasi francezi, sa vada ce defectiune or avea tancurile lor, deoarece in oglinzile retrovizoare se vede intotdeauna frontul !?
Ca nu ne iubesc ei pe noi, ar mai fi, cum ar mai fi, dar nu prea ii iubesc nici pe nemti. Asa se explica faptul ca atunci cand, cu ceva timp in urma, un neamt a venit la Paris, pe aeroport, politistul de frontiera l-a oprit si, dupa ce i-a controlat pasaportul, l-a intrebat : Ocupation ? La care neamtul, delicat, i-a raspuns : No, sir, just visiting !
Ei, dar astea vin din nenorocitele alea de razboaie cand francezii luptau pe baricade, vitejeste. Rezistenta antifascista arunca cu dinamita in permanenta spre trupele germane. Nemtii le aprindeau si le aruncau inapoi. Tot de atunci dateaza si prietenia dintre firma Nike si armata franceza, Nike fiind numarul unu in lume la fabricarea pantofilor de fuga !
Dar Franta a intrat si in Cartea Recordurilor, cu cea mai subtire carte din lume. Este vorba despre Cartea Eroilor Francezi ! Aici scrie, documentat, ca inca nu se stie de cati soldati francezi este nevoie pentru a apara Parisul, deoarece, pana in prezent, nu s-a incercat vreodata. Iar acum este practic imposibil deoarece in Paris nu prea mai gasesti francezi ! Oricum, intrebarea care chinuie Franta este in legatura cu denumirea care s-ar putea da unui grup de 100.000 de francezi cu mainile ridicate. Un rau voitor a spus ca ar fi Armata Franceza. Nu cred sa fie asa. Sunt oamenii rai !
Si atunci, daca toate astea deja s-au spus, cum pot eu sa imi iau revansa in fata francezilor ? Cum sa incerc sa uit nefericirea care m-a cuprins atunci cand mojicii de comedianti mi-au jignit poporul ? Sa uit ? Sa iert ? Sau amandoua ? Ei bine, a invins ratiunea. Am uitat si am iertat ! Si de aceea, salut poporul francez prieten : Selam alekum, mon freres !

Ultimele saptamani au fost pentru mine o perioada in care am avut multe de invatat. O derulare de actiuni si luari de pozitii publice care erau absolut necesare pentru indeplinirea unui legamant facut in ziua in care, novice fiind, am intrat in politica: respectarea principiilor.

Octavian Paler spunea, facand o radiografie a prezentului, ca politica nu are principii, are doar interese. Politica s-a transformat, tot mai mult, dintr-o arta a negocierii, intr-una a negocierii umile, lipsita de orice dram de moralitate. Umilinta este rezultatul abdicarii de la orice intentie de acceptare a unui cod deontologic in politica, cod care, desi politica moderna are, la romani, peste doua decenii, inca nu a fost edictat. Atunci cand apar principiile, apare deranjul politicienilor care se simt amenintati in valorile pe care le au si care, tot mai mult, intra in contradictie cu morala crestina. Principiul de baza al cvasimajoritatii politicienilor este lipsa oricarui principiu.
La randul sau, negocierea politica, atat de mult laudata, este, indiscutabil, o tranzactie presupunand renuntari reciproce cat si acceptari reciproce. Maximizarea rezultatului obtinut ca urmare a negocierii este barometrul eficientei politice si este corect atat timp cat nu implica furtul banilor publici si umilirea altor persoane, de pe un piedestal pe care politicienii il cred indestructibil si etern. Dar nu este.
Politica este arta de a cauta problemele, de a afla daca exista sau nu, de ale face diagnosticul si de a aplica gresit remediul, spunea Ernest Benn. Iar rezultatele acestor erori consimtite sunt vizibile si, mai ales, palpabile. Politicienii de azi incearca sa ameteasca alegatorii cu un iluzoriu si inexistent maine, presupus mai bun, in timp ce, pentru ei, doar ziua de azi conteaza. Inclusiv aceste rezultate se vad.
Iar cand multimea incepe sa se agite, sa devina galagioasa, isi amintesc politicienii ca votul este mai tare decat glontul, incep sa intre in panica si dau drumul la baierele unei pungi care nu le apartine: “punga publica”. Pentru ca cea personala este bine inchisa si asa trebuie sa ramana. Scenariul este previzibil, iar politicienii asisderea. De prea multe ori s-au intamplat aceste lucruri pentru a nu le prefigura rezultatele.
Si atunci, problema este legata de principii. De moralitate.

Discursul preşedintelui Băsescu J.O. Traian, aşteptat de naţiune cu aceeaşi emoţie cu care a fost aşteptat returul meciului dintre FC Barcelona şi Real Madrid, programat în aceeaşi seară, ne-a dezvăluit, din nou şi deloc surprinzător, că România a ieşit din recesiune. Jocul acesta de-a ieşitul din recesiune este unul preferat al lui J.O. Dacă au portocaliii ceva de jefuit, suntem în recesiune, dacă se supără poporul şi iese în stradă sau avem nevoie de voturi, ieşim din recesiune. Cert este că, în ultimii trei ani, am intrat, am ieşit, am intrat, am ieşit, iar acum am obosit de la atât de multă mişcare.

După ultimul buletin de ştiri prezidenţial, am fi la începutul unei creşteri economice care ar reprezenta o garanţie a bunăstării poporului român. Pământul o să se scufunde, vorba lui Copos, iar România va scăpa. Gogoriţa asta cu creşterea economică o auzim de vreo trei ani, ca fundal al jalnicei prestaţii guvernamentale, dar şi al anunţurilor anti-naţionale făcute de regimul Băsescu Traian. Creşterea economică prognozată de preşedintele J.O. este una în care numai el mai crede. Dacă o mai crede şi el sau dacă, în discursul său de om dezaxat, a folosit această marotă cu credinţa că cineva ar mai muşca din nada prezidenţială.

J.O. a considerat şi consideră că toată lumea este de vină pentru dezastrul ţării. Cu o singură excepţie. A lui. Problema adevărată este că şi crede acest lucru. Discursul său, de bufon al curţii şi nu de lider, asezonat cu uşoare tremollo-uri ale vocii, menite să transmită emoţia izvorâtă ca dintr-o putină de brânză uitată vreo doi ani într-un colţ al pivniţei, a arătat un om realmente disperat. Care conştientizează, cu fiecare clipă care trece, că sfârşitul său politic este mai aproape decât credea cu puţin timp în urmă. Clipele îl dor pe Băsescu Traian.

Ieşit ca un şobolan din cavernele pământului şi neavând curaj să vină în Piaţa Universităţii, acolo unde, în anul 2007, jura dragoste trimestrială poporului român, Băsescu Traian a preferat studioul prezidenţial pentru a avea intervenţia mult anunţată faţă de electorat. Căruia i-a promis, că nu îl doare gura sa cea strâmbă, că o să fie bine, de parcă îl mai crede cineva. Şi ce garanţie a oferit? Nimic altceva decât meseria sa, prăfuită de trecerea timpului, aceea de căpitan de vas care nu a greşit niciodată portul. Am scăpat noi de Ceauşescu, care se credea cârmaci, vom scăpa şi de Băsescu, care se crede căpitan. Pentru că, în calitate de căpitan, el conduce o navă fantomă şi care nu se cheamă România. România, deşi aflată în derivă, există şi va continua să existe pentru noi. Nu şi pentru Băsescu. Nu merită o astfel de ţară.

Modernizarea ţării, de care face atât de mult caz acest nefericit, este absurdul absolut, este cruzimea întruchipată. Iar emitentul tezei modernizării ţării, cu orice preţ, nu este întreg la minte. Căderea regimului Băsescu apare azi ca o necesitate pentru ţară şi nu numai o dorinţă a opoziţiei politice. Opoziţia, pentru Băsescu, o reprezintă poporul român, Domnul Vot de care scriam săptămâna trecută şi care încă stă îngheţat şi rebegit în piaţă, aşteptând un pic de respect. Să îl bage şi pe el în seamă preşedintele, că aşa a promis. Şi, atunci, să nu te întrebi, în mod firesc: Unde vă este ţara, domnule preşedinte? Unde ne este preşedintele, Doamne?"

George Botez

„Mergem la Bucresti, la miting, pentru ca este un moment in care trebuie sa aratam unitatea opozitiei in fata abuzurilor guvernamentale si a debandadei creata de partidul-stat PDL. Este momentul sa aratam ca Romania apartine romanilor si ca este cazul sa fie pus in prim plan cetateanul. Noi vom spune ce avem de spus. Daca vom fi sau nu ascultati de guvernanti, ramane de vazut deoarece acestia nu au urechi de auzit si ochi de vazut decat pentru nevoile lor, tot mai mari. Chiar nu se mai poate continua in modul in care s-a procedat de catre acesti conducatori care, considerandu-se intr-un glob de sticla, s-au izolat de romani si ii privesc cu dispret", explica George Botez participarea PNL Ploiesti la mitingul USL din Capitala.