În calitate de membru al Comisiei pentru sănătate şi familie, doresc să vă aduc în atenţie o situaţie specială, apărută pe fondul sărăciei generalizate marca Boc & Co., asupra căreia mi-au atras atenţia câteva dintre doamnele profesoare cu care am stat de vorbă, recent, în colegiul meu.

Doamnele se plângeau că, din cauza scăderii salariului şi scumpirilor generalizate, care nu au ocolit nici medicamentele, sunt nevoite, deseori, să renunţe la o parte dintre acestea, reducându-şi dozele zilnice prescrise de medic sau renunţând pur şi simplu la tratament, ceea ce, desigur, le cauzează înrăutăţirea stării de sănătate şi chiar le poate pune viaţa în pericol.

Subiectul a fost deschis şi cu prilejul unei întâlniri pe care am avut-o cu medici şi farmacişti din Prahova: în această iarnă, la spitale nu vor apela doar oamenii fără adăpost, ca în alte ierni, ci şi persoanele cu venituri stabile, care nu îşi mai permit plata tratamentelor, ceea ce, desigur, va conduce la cheltuieli suplimentare  şi, implicit- la creşterea datoriilor pe care acestea le au faţă de furnizorii de medicamente...

Senzaţia de cerc vicios, în care am intrat, fără scăpare, fiecare decizie proastă guvernamentală antrenând, exponenţial, efecte colaterale pe termen lung, mi-a fost accentuată şi de o declaraţie dată de Şeful secţiei Cardiologie a Spitalului de Urgenţă din Ploieşti, care vorbea- şi dumnealui- nu doar despre creşterea adresabilităţii cauzată de imposibilitatea procurării medicamentelor pe cont propriu, ci chiar despre o negociere cu pacientul a prescripţiei medicale. Cu alte cuvinte, specialistul, în loc să îi prescrie cardiacului medicamentul care ar fi cel mai bun pentru el, trebuie să i-l prescrie pe cel care este cel mai ieftin şi-l poate ajuta... să reziste până la spital în caz de criză.

V-am adus în atenţie această situaţie ca să înţelegeţi cât de jos am ajuns şi cât de repede ne vom scufunda în continuare sub minunata guvernare perpetuă a domnului Boc, cel care se mândreşte cu reforma sanitară făcută sub mandatele sale succesive, cu descentralizarea- concretizată în aruncarea spitalelor pe post de pisică moartă în curtea consiliilor judeţene şi a primăriilor, cu falimentarea farmaciilor şi, desigur, cu cardul de sănătate de 2 euro, pe care românul îl percepe, pe bună dreptate, doar ca pe tichia de mărgăritar care îi lipsea chelului!