J.O. nu se lasă.Sunt contrariat de veselia unor analişti politici care, în fiecare zi, numără orele regimului Băsescu Traian, cu frenezia unui comentator de sport care aşteaptă fluierul final izbăvitor. Problema cea mare a naţiunii române este că arbitrul meciului, ţinând în gura-i băloasă un fluier portocaliu, a apucat să anunţe o prelungire de 6 luni a meciului PDL vs poporul român. Iar acum, huiduit de tribune, a revenit forţat la o desfăşurare normală a jocului şi la un timp regulamentar, fapt care se vede că-i creează nopţi albe şi mari emoţii.

Când Băsescu J.O. Traian a înţeles că nu are scăpare, a început să îşi joace ultimele cărţi: Boc la colţ, PDL-ul criticat, scoţând din mânecă pretinsul său as: critica adresată întregii clase politice. Asta este ca şi cum ai susţine că principala cauză a divorţului este căsătoria. Şi a început să turuie despre nemernicia politicienilor, cu o anvergură şi o abnegaţie pe care nu le avea atunci când românii cerşeau disperaţi îndurare acestui regim politic. Urmărind să asigure cetăţeanului nu cele necesare traiului, ci doar scârba pentru clasa politică, în aşa fel încât să îl îndepărteze de urne la alegerile ce vor veni, J.O. a uitat un lucru esenţial. Că şi el, la rândul său, este un politician. Şi nu unul oarecare, ci unul fruntaş la belit colegi de partid şi adversari politici. Cu mâinile pline de mizeria politicii pe care o critică. Şi chiar un tip penibil care, ca ultimă soluţie de a-şi asigura scăparea, începe să îşi devoreze propria-i creaţie politică, PDL-ul, deoarece se gândeşte că îşi va face o altă jucărie politică, aidoma unei râme care se regenerează mereu, dacă nu-i tai capul.

Ce este extrem de grav este faptul că Băsescu s-a multiplicat, în mod firesc, în mii şi mii de oameni care tind să-i copieze stilul samavolnic. Crescând în pepiniera de partid noi politicieni, el le-a asigurat o educaţie politică aptă să-i facă indezirabili în orice construcţie democratică. S-a văzut clar, de această dată, că PDL-ul este un partid slab, umflat cu pompa după modelul securisto-comunist, cu un singur conducător, o singură minte şi zeci de mii de executanţi devotaţi. Unii au considerat aceasta ca fiind un avantaj. Însă, organizarea portocaliilor, bazată pe stupizenia practicanţilor săi politici şi pe o lipsă vădită a oricărei libertăţi şi iniţiative personale, este, în aceste momente de criză, craca de care va fi agăţată funia de către electorat.

Să mulţumim cerului că românii au rezistat până acum, că avem semeni care ne-au redat speranţa şi că, nici în aceste momente de cumpănă ale existenţei noastre, nu ne-a părăsit simţul umorului. Mai mult, ospitalieri şi binevoitori, românii au decis ca, în Piaţa Universităţii, să-l cinstească pe dom’ preşedinte cu una mică, aşa, mai “de luxe”. Manifestanţii au pus mână de la mână şi au cumpărat pe datorie o sticlă de uischean din cel mai fin, poate, până la urmă, se hotărăşte Traian să apară. I-au luat o sticlă de J.B. Şi, ca să afle omul, au făcut o pancartă, pe care o arată la TV şi pe care au scris J(os) B(ăsescu)!

Iar acum, la final, trebuie să fac o precizare, pentru cei care nu au înţeles de la ce vine prescurtarea J.O., introdusă în numele complet al preşedintelui, prescurtare pe care o folosesc, cu mare plăcere, de vreo două săptămâni. Cum de la ce? Dar de Jocurile Olimpice nu aţi auzit? Sau credeaţi că este de la…

George Botez