Dacă Iisus ar coborî mâine pe Pământ, este greu de crezut că 73% din populaţia planetei ar veni la eveniment şi că 69% dintre ei ar fi de acord că întoarcerea Mesiei este binevenită. Ăsta e hazul nostru, nu? să fim diferiţi, să avem păreri contrare şi să ni le exprimăm. La Scorţeni, Prahova, hazul nostru a dispărut: aproape două treimi din populaţie a votat duminică un om despre care nu ştie multe lucruri, şi care a fost susţinut prin minciună, şpagă şi manipulare. A fost o victorie clară a fraudei organizată perfect, în cele mai mici detalii, fraudă căreia i s-au opus nişte partide impotente şi nişte jurnalişti oligofreni, ca mine. 

Culmea, tot eu, adică cel mai mare dobitoc din lume, sunt certat. "De ce nu le-aţi făcut flagranturi? De ce nu aduceţi dovezi?" Tot eu trebuia să fac şi asta! Într-un judeţ furat în fiecare zi de minim un milion de euro, cu acordul şi sprijinul autorităţilor, eu trebuia să fiu omul care le face pe toate. Alţi dobitoci, ceva mai mici decât mine, îmi impun să fac asta, deşi nu s-au luat o dată, în viaţa lor, de vreo autoritate publică, căreia să-i scrie reproşuri de data aceasta justificate: "măi boule, eşti plătit din banii mei, apucă-te de treabă o dată!", deşi ştim cu toţii cel puţin câte un parlamentar, poliţist sau primar care merită bătaie, nu doar reproşuri.

Am 17 ani de presă şi n-am trăit niciodată un sentiment al inutilităţii mai mare decât am în aceste zile, pe tema rolului presei în evaluarea politicienilor şi politicilor duse la nivel local. Pe de altă parte, sunt  un norocos: am avut, în aceste zile, privilegiul să aflu, direct de la sursă, cât de dobitoc e poporul român. Nu pentru că scorţeştenii l-au votat pe ăla (şi dacă votau pentru opozant în proporţie de 70% era la fel de grav), ci pentru că oamenii ignoră dreptul de a avea altă opţiune decât turma din jur, iar asta îi face pe toţi nişte dobitoci. Nu mai mari decât mine, probabil...

Nu ştiu ce se va întâmpla la Scorţeni, după alegerile de duminică. Nu ştiu dacă noul primar se va îmbăta zilnic sau le va face oamenilor şcoli, drumuri, locuri de joacă, locuri de muncă, dispensare şi trotuare. Nu ştiu decât că n-ar fi trebuit să mă futa grija de scorţeşteni, probabil cei mai informaţi oameni din România rurală a acestui an, datorită mie şi altora ca mine, dar care şi-au vândut viitorul pe un cozonac cu miros de peşte. Scorţeştenii sunt bine acum, au de mâncat şi de băut cel puţin 3 zile, adică exact cât orizontul lor, iar eu  mă uit în portofel şi văd că-mi lipsesc nişte bani. Mă uit şi la audienţa ştirilor despre Scorţeni, cu mult sub cele normale, şi-mi pun serios întrebarea dacă nu cumva am devenit foarte, foarte, dar foarte dobitoc: "cine pula mea am crezut eu că sunt, de mi-am imaginat că locuitorii comunei Scorţeni au nevoie de mine?!".

Cel mai trist este că trebuie să las capul jos când cea mai frumoasă fetiţă din lume mă ceartă că trei din patru duminici nu ne-am jucat, plimbat, distrat, pentru că eu m-am ocupat de ceva cu mult mai puţin important decât ea: nişte dobitoci, dintr-o comună oarecare din România.. 

Aţi văzut-o la televizor pe gravida de 36 ani care a consumat droguri etnobotanice şi a ajuns la spital? Spuneţi şi voi, cam ce fel de mamă iese din asta, dacă a fost capabilă să tragă pe nas ceva, orice, cu copilul în pântec? Merită femeia asta compasiunea noastră?

I-aţi văzut la ştiri pe cei blocaţi în nămeţi, pe drumurile dintre localităţi? V-aţi uitat ce maşini conduc, fără cauciucuri de iarnă, lanţuri, trusă medicală? Aţi remarcat că unii au rămas fără benzină? Cât de prost să fii să pleci de acasă, la un drum de 30 de kilometri, cu benzină pentru 35 de kilometri, în condiţii de iarnă? Meritau scoşi gratis oamenii ăia din zăpadă?

Ploieşti, duminică, ora 14.00. 90% din trotuare sunt pline de zăpadă, nimeni nu dă o lopată, aşteptând să vină probabil statul să le scoată şi zăpada din curte! Unii cad, în plină ţopăială prin urmele de paşi ale altora, deşi le-ar fi mult mai uşor să meargă după ce degajează trotuarul de zăpadă. Nu o fac, evident... Merită oamenii ăştia ghipsul gratuit pe picior sau o amendă de la Poliţia Comunitară?  

De ieri, centrul pentru persoane fără adăpost a fost redeschis la Ploieşti. 150 de oameni care preferă să cerşească decât să muncească sau care fură şi ne sperie copiii sunt chemaţi, cu simpatie, să se încălzească. Ca să ce?! Ca să prindă puteri din nou, să fie mai odihniţi şi mai tonici când vor ataca o bătrânică ce duce gunoiul la ghenă?!

Constat, în aceste zile, că legea fundamentală a României trebuie modificată în profunzime. Trebuie stabilit un set de drepturi pentru cetăţenii care îşi exercită şi obligaţiile, şi unul pentru cei care doar îşi clamează drepturile. Da, aţi ghicit: vreau drepturi mai puţine pentru cei care doar cer, fără să facă nimic.  

Sincer, mă mir şi de mine că nu mi-am dat seama până acum, când era chiar sub nasul nostru explicaţia. Prahova a traversat, în ultimii 20 de ani, mii de atacuri energetice ale flăcării violet. Mi-au lipsit, însă, cunoştinţele ezoterice de specialitate, şi am crezut, ca prostul, că vorbim despre corupţie, incompetenţă şi furt.

Acum câţiva ani, omul de afaceri Florin Anghel, ajuns preşedinte de consiliu judeţean, a cumpărat ziarul Gazeta de Prahova. O achiziţie ieftină, dar care i-a scos lunar din buzunar câteva mii de euro, şi care i-a folosit doar ca să se poziţioneze politic împotriva Robertei Anastase. Culmea ironiei, Florin Anghel a ajuns deputat PDL şi soldat în armata Robertei, în faţa căreia nu cârâie. Gazeta de Prahova a murit aşa cum s-a născut: un ziar prost. 

I-am spus lui Anghel la achiziţie, iar sfatul rămâne valabil, că dacă aloca acele câteva mii de euro unei campanii de promovare personală, folosind entităţile media locale, ar fi avut o imagine excelentă. Exista chiar posibilitatea de a reduce cheltuielile, dacă ar fi avut o strategie de comunicare eficientă: "luna asta apar mult, că am făcut multe, luna viitoare nu apar deloc, că am făcut-o de oaie".

20 de milioane de euro de la BauMax; 15 milioane de euro de la Real; 4 milioane de euro de la Platinum Casino; 1 milion de euro de la Carrefour; 0,5 milioane euro de la Platinum Health&Beauty. Toate astea sunt investiţii invizibile pentru ploieşteanul de rând, obişnuit să devină atent la ştiri doar când se vorbeşte despre fabrici şi uzine. Deşi, dacă faci adunarea investiţiilor finalizate în Ploieşti în ultimile 30 de zile (cele de mai sus, plus multe altele, mai mici), se adună lejer vreo 60 de milioane de euro. Puneţi-le şi pe cele care urmează - magazinul Plus e cel mai bun exemplu - şi veţi avea imaginea unui oraş care nu se predă crizei.

Cei care aruncă cu bani în Ploieşti nu sunt proşti. Ei ştiu că, la finalul anului viitor, cel mai târziu, creşterea economică va reveni, băncile vor relaxa creditarea, angajatorii vor mări lefurile, iar roata va începe să se învârtă din nou. Ei vor fi câştigătorii anului 2010, pentru că vor avea, deja, în stare de funcţionare maşinile de făcut bani.

E de rău că cele 60 de milioane de euro vin din afara Prahovei? Da şi nu. E de bine, pentru că sunt bani nemunciţi de prahoveni, adică se adaugă la banii locali. E de rău pentru că, odată ce vor începe să genereze profituri, vor ieşi din judeţ, ca să umple buzunarele golite în acest an.

Poate n-ar fi rău să vă gândiţi cu toţii cum să faceţi ca o parte din aceşti bani să rămână aici, la voi, cei care veţi decide, de Revelion, ca anul viitor să munciţi mai bine, mai mult, mai cu folos. La mulţi ani!