Astăzi şi mâine, pe santierul “Habitat for Humanity”, care ridică la Băltesti case pentru romii săraci, vor munci cot la cot cu voluntarii prefectului de Prahova Adrian Dobre, ambasadorul SUA Mark Gitenstein, ambasadorul Canadei Philippe Beaulne şi ambasadorul Austriei Martin Eichtinger. Mâine, la mistrie şi lopată va trece şi primarul Ploieştiului, Andrei Volosevici. Casele de la Bălţeşti sunt construite în cadrul proiectului de dezvoltare comunitară “O CASA, UN VIITOR” de catre Asociatia Habitat for Humanity si Fundatia Soros, pe banii Fundatiei Timken şi Fundatiei Vodafone.

Am amintiri extrem de neplăcute legate de romii săraci. La grădiniţă, îi evitam, pentru că miroseau îngrozitor. La şcoală, furau cărţi, stilouri, mâncare. La liceu, în primii ani, îi întâlneam în staţiile de autobuz, unde ne furau banii, fesurile şi fularele. Pe urmă m-am confruntat cu ei în discoteci, unde încercau să ne “fure” fetele. Evident, ne băteam cu ei. Eu îi uram sincer şi mă gândeam la ei în termeni de “grenadă sau mitralieră?”.

Ulterior, mi-am dat seama că nu îi poţi spăla tu în fiecare dimineaţă; nu îi poţi învăţa tu, din exterior, să se poarte frumos, să nu se bată; nu îi poţi convinge tu să nu fure, sau să nu dea în cap. Ca să scăpăm de relele astea, trebuie ca lucrurile astea să se facă de la sine, în familie, de către ei. Iar familia este asigurată în proporţie de 90% de existenţa unui cămin rezonabil. De aceea mi se pare extraordinar ce fac asociaţiile astea pentru romii din Bălţeşti. Şi tot de aceea, dau un “10 cu felicitări” celor ce se duc la Bălţeşti să muncească pe şantierul ”Habitat for Humanity”.

De fapt, cred că mă duc şi eu… Cine ştie, poate că peste 10 ani, când fiica mea va ieşi cu prietenele să bea un suc, va fi un rom mai puţin în gaşca de cretini care va încerca să o ciupească de fund (gaşcă care oricum o să mănânce o bătaie soră cu moartea…).

Nota bene: Tot acum, “la bătrâneţe”, am constatat că foloseam aiurea termenul de “ţigan” pentru orice idiot venit din paleolitic, chitit pe portofelul meu. Iar azi am constatat că oamenii pe care i-am întâlnit în Ploieşti săptămâna asta şi care m-au făcut să le urez cele mai crunte cazne - sunt români, nu ţigani. Români proşti de put şi agresivi ca un pitbul. Şi săraci - exact ca cei din Bălţeşti…

Pentru cei patru (un impotent, un emo, un idiot şi o cretină) care semnează sub un singur nume fals când scriu despre mine: Titlul nu e un îndemn la masacru. Pare că e, dar nu e. Lăsaţi-l pe bruneţelul din redacţie în pace….