Liviu Luca, acuzat de neglijenţă în serviciu într-un dosar de 5 milioane de dolari

Publicat in Eveniment 15 Februarie 2011 Actualizat: 15 Februarie 2011 2158 ori
Google+ WhatsApp
Liviu Luca, acuzat de neglijenţă în serviciu într-un dosar de 5 milioane de dolari
Liviu Luca, acuzat de neglijenţă în serviciu într-un dosar de 5 milioane de dolari

Curentul scrie în ediţia din 7 noiembrie 2010 că liderul petroliştilor din România, prahoveanul Liviu Luca, este judecat de o instanţă a Tribunalului Bucureşti pentru neglijenţă în serviciu. Este vorba despre dosarul de privatizare al SC Bucureşti Turism SA, societatea ce a deţinut Hotelul Bucureşti, situat în Calea Victoriei nr. 63-81 şi numit astăzi Radisson Blu.

Liviu Luca este judecat pentru comiterea infracţiunii de neglijenţă în serviciu cu consecinţe deosebit de grave (art. 249 alin 1 şi alin 2 C.P.), deci riscă o pedeapsă de până la 10 ani închisoare. Asta deoarece el a semnat, la sfârşitul anului 2000, în calitate de membru în Consiliul de Administraţie al FPS, un proces-verbal al unei şedinţe în cadrul căreia s-a decis fraudarea statului cu 5 milioane de dolari, la acea dată, în favoarea beneficiarului israelian al privatizării Bucureşti Turism SA, Eliahu Razin. Luca este judecat acum alături de fosta conducere a FPS din care făceau parte, printre alţii, Radu Sârbu - preşedinte, şi Emil Alin Giurgiu - vicepreşedinte.

Ca să se ajungă la inculpare, a fost nevoie ca un judecător să facă un gest extrem de rar în justiţia din România de azi. Astfel, judecătoarea Anamaria Trancă, în urma unei plângeri făcute de Asociaţia Acţionarilor Hotel Bucureşti, contrazice soluţiile de NUP şi SUP date de procurorii DNA în dosarul privatizării Hotel Bucureşti şi reţine cauza spre judecare cu toţi inculpaţii scoşi anterior de sub urmărire penală.

Dosarul în care este judecat Liviu Luca, Radu Sârbu, Alin Giurgea, Eliahu Razin şi ceilalţi a fost închis (SUP) de către procurorii DNA pe motiv că persoanele implicate nu ar fi produs niciun prejudiciu bugetului de stat. În realitate, însă, aşa cum a reţinut completul condus de judecătoarea Anamaria Trancă, concluzia Parchetului este nelegală. „La iniţiativa şi instigarea intimatului Razin Eliahu, ce urma să fie beneficiarul de fapt al licitaţiei (Ruse Ionel urmând să fie doar un paravan - societatea sa putând să îndeplinească formal condiţiile cerute pentru a participa la licitaţie), intimatul Ruse Ionel a folosit, pentru a putea participa la licitaţie, o serie de acte false - respectiv, scrisoare de bonitate emisă în fals de intimatul Badner Robert şi declaraţie pe proprie răspundere. Aceste aspecte nu sunt contestate în prezent nici de aceşti intimaţi.

Potrivit art. 215 Cp., cerinţa pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii este urmărirea unui folos injust - iar folosul injust era chiar câştigarea licitaţiei, în timp ce producerea sau nu a unui prejudiciu condiţionează doar forma infracţiunii - consumată sau tentată. Fapta acestor trei intimaţi nu putea însă produce efectul urmărit decât cu contribuţia - voită sau nu - a celorlalţi intimaţi, funcţionari în cadrul FPS, care au primit dosarul de licitaţie deşi era incomplet şi au primit scrisoarea de bonitate bancară deşi avea altă formă decât cea prevăzută de metodologia de lucru“ - se afirmă în sentinţa dată de judecătoarea Trancă. Referitor la implicarea lui Liviu Luca şi a celorlalţi membri ai CA al FPS, ei sunt responsabili, conform sentinţei, de prejudicierea bugetului de stat, în noiembrie 2000, cu cinci milioane de dolari.

Liviu Luca făcea parte, în anul 2000, din Consiliul de Administraţie al FPS, ca membru cu drepturi şi obligaţii depline, impus ca reprezentant al CNSLR-Frăţia. Deşi el reprezenta interesele sindicatelor, n-a ţinut cont de solicitarea de sprijin venită din partea sindicatului de la SC Bucureşti Turism SA, via Federaţia Sindicatelor din Turism. Mai mult, în cadrul şedinţei Consiliului de Administraţie al FPS din data de 29.11.2000, Liviu Luca a acceptat şi a votat ca atare propunerea preşedintelui FPS, Radu Sârbu, ca în cazul privatizării SC Bucureşti-Turism SA să se încheie un Act Adiţional (ce avea să fie semnat la 5.12.2000) prin care să se acorde un termen de plată beneficiarilor privatizării, căci, de drept, Contractul de Privatizare era rezoluţionat (nul), urmare a depăşirii termenului de plată.  Mai mult, în acea perioadă în care avuseseră loc noi alegeri parlamentare, vechiul Senat adoptase la 14 noiembrie 2000, înainte ca Parlamentul să intre în obişnuita vacanţă de iarnă, „moţiunea“ (hotărârea) ca FPS să înceteze orice privatizare („interzicerea dreptului Fondului Proprietăţii de Stat de a semna contracte“) până la intrarea în vigoare a noii componenţe a Parlamentului. În aceste condiţii, Radu Sârbu, Liviu Luca şi ceilalţi participanţi la C.A.-ul din 29.11.2000 hotărăsc (conform procesului verbal al CA) să nu ţină cont de această dispoziţie. De altfel, Liviu Luca îi spunea lui Radu Sârbu, la începutul şedinţei CA (care, oricum, nu avea cvorum, dar intenţia era să se privatizeze cât mai mult în ultima şedinţă), privind această interdicţie aplicată FPS-ului de Senat: „Dacă Guvernul ne dă în scris (că putem), nu e nici problemă... Eu am venit numai să nu se creadă că după alegerile astea dau bir cu fugiţii... au trecut prin mâna mea toţi prim-miniştrii, toate parlamentele, eu îi cunosc pe toţi ca pe mere pădureţe...“.

Prejudiciul concret al statului român apare din faptul că CA al FPS nu a dispus şi actualizarea preţului vânzarii SC Bucureşti-Turism SA în Actul Adiţional al Contractului de Privatizare (practic un nou contract), astfel că între preţul la care s-a adjudecat licitaţia şi cel final de plată apare (din deprecierea leului şi dobânzii neîncasate) un minus de cinci milioane dolari SUA. „Şi ulterior activitatea intimaţilor - funcţionari ai FPS (care în opinia Tribunalului poate îmbrăca forma neglijenţei în serviciu, însă această chestiune rămâne a fi discutată pe fondul cauzei) a fost marcată de abateri la atribuţiile de serviciu - întrucât, deşi s-a constatat că existau probleme de legalitate cu privire la modalitatea în care s-a desemnat câştigătorul licitaţiei, prin încheierea unui act adiţional s-a renunţat la efectele unui pact comisoriu ce fusese stabilit cu scopul expres de a prezerva interesele instituţiei în situaţia neplăţii imediate a preţului, astfel încât s-a ajuns la încasarea preţului cu întârziere - rezultând un prejudiciu constând în devalorizarea monedei naţionale, astfel încât în acest mod s-a pierdut un beneficiu substanţial, de 133.397.543.795 Rol. Împrejurarea că nu se prevede ca obligaţie de serviciu pe cea de conservare a preţului este un argument eronat, acest pact comisoriu inserat în mod obligatoriu având ca scop expres tocmai acest lucru, astfel încât prin renunţarea la efectul pactului se crea în mod evident un prejudiciu.

Din acest motiv, Tribunalul apreciază că rezultatele expertizei efectuate după restituire sunt neîntemeiate şi necoroborate cu restul materialului probator“ - a consemnat judecătoarea Anamaria Trancă în Încheierea de şedinţă din 16 iunie 2010. Acestea au fost câteva dintre motivele pentru care judecătoarea a admis plângerea Asociaţiei Acţionarilor Hotel Bucureşti, a desfiinţat ordonanţele DNA de NUP şi SUP şi a reţinut cauza spre judecare faţă de 19 inculpaţi, unul dintre ei fiind Liviu Luca.

Bogdan Stoica

Jurnalist, ploiestean, pionier al presei online din Prahova, fondator al acestui site; a coordonat echipa redactionala in perioada martie 2008 - septembrie 2012.
Blog: www.bogdanstoica.ro