Pe nava România este agitație mare. La strâmtoarea numită „an electoral”, se pregătește orice eventual atac al piraților dotați cu buletine și ștampile de vot.
De ceva vreme, căpitanul a intrat în silentio stampa, făcând strategii, meditații și având intervenții rare, dar de mare efect.
Echipajul este înnebunit. Nu se știe cine va fi aruncat de la bord la prima greșeală sau la primii nervi ai căpitanului de-a dreptul surescitat că nu are să treacă cu bine de strâmtoare.
Toți umblă în vârful picioarelor, se prefac a fi ocupați nevoie mare, în timp ce își ascut pumnalele pentru a le înfige unii în spatele altora. Așa scade numericul, nevoia de hrană și, mai ales, se face loc în barca de salvare a căpitanului, atunci când va decide să înfrunte singur strâmtoarea, fără greutatea unei nave populată de tot felul de personaje nerecunoscătoare la eforturile sale.
Doar un mus, pe numele său Boc, n-are somn și nici odihnă, alergând de colo colo pentru a-i face pe plac căpitanului.
Soarta îi este pecetluită, loc în barca de salvare nu are, dar se consolează la gândul că va rămâne posterității. Pentru asta, chit că-i doar un mus, joacă uneori rolul de căpitan, povestind cum va reuși el să scape nava de mucegai, sărăcie și foamete.
2 februarie 2012 senator Iulian Bădescu
