Închis sub comuniști pentru Transilvania – se repetă istoria?

În anii ’50 îți era frică să răsufli românește. Îți era frică și de umbra ta! Nu puteai să ști cine este lângă tine și cum interpretează orice spuneai, ba chiar și ce nu spuneai!

Era o frică voită și bine lucrat-impusă de puterile bolșevice și aliații lor, pentru ca tu, omul de rând, să nu poți gândi, să nu poți simți omenește și mai ales românește. Însă nu s-a putut aplica rețeta tutror. Au fost și cei care au ținut piept dictaturii anti-omești din acei ani.

Prin noua lege din zilele noastre, așa zisă Anti Legionară, dată acum …. în anul 2015, secolul 21, se simte un vânt neprilenic! Un vânt care readuce trecutul în prezent, nu ca pe o amintire, ci ca pe o amenințare!

Se repetă istoria anilor ’50?

Un tânăr student ai acelor ani, a îndrăznit să meargă în excursie la munte, aici pe pâmânt străbun. Erau tineri, frumoși și înfocați, fără frică de cel ce nu ținea cu patria mamă. Pieptul lor tânăr nu știa durearea gloanțelor imperiale!!!! Acel tânăr student plecat în excursie, a avut curajul să strige, de sus de pe munte: „MĂI ARDEALULE, EȘTI AL NOSTRU!” A strigat pentru prima și ultima dată, pentru că glasul lui, inima și simțirea românească, au fost inchise în celulele închisorilor comuniste. Pe hârtia cu care a fost condamnat, fără proces, a fost scris: ÎNCHIS PENTRU ÎNALTĂ TRĂDARE DE ȚARĂ.

A îndurat mult și greu, a stat alături de sfinții inchisorilor, și-a ispășit pedeaspa de ani de zile și a reușit să reziste …. nu a murit …. nici măcar după ce un anchetator a tras un glonț în el, în joaca lui mizeră …. dar glonțul nu l-a omorât pe tânărul student, l-a întărit! A trecut pe lângă inimă și a rămas înfipt într-un țesut …. și acolo a stat cuibărit veșnic, parcă de rușine că a intrat în trupul unui om care nu făcuse nimic altceva decât să-și iubească patria. Și și-a iubit patria și originea cu și mai multă ardoare după anii grei de temniță. A lucrat în șantiere până la reabilitare!  Și-a terminat facultatea pe care o începuse înainte să fie arestat și închis, și a reușit să învingă sistemul și să realizeze, la radio, timp de peste 20 de ani, emisiunea MEMORIA PĂMÂNTULUI ROMÂNESC. A știut cum să transmită oamenilor, pe calea undelor, acea iubire de patrie pentru care el fusese închis.

Noi, urmașii lui, azi, acum, în secolul modernității, vom avea același destin? Această lege mai sus menționată, absolut bizară și aberantă, ne va închide din nou doar pentru că vrem să strigăm MĂI ROMÂNIE…EȘTI A NOASTRĂ!?